Introducere
Pe una din filele de început ale volumului, dar și pe coperta secundară, se regăsește următorul paragraf:
AVERTISMENT: Această carte conține un virus al minții viu. Nu citiți mai departe dacă nu sunteți dispuși să fiți infectați. Infecția poate afecta modul în care gândiți într-un fel mai mult sau mai puțin subtil – sau chiar vă poate modifica radical viziunea curentă asupra lumii.
— Mda, un cârlig*. Nu mă păcălești tu pe mine!, mi-am zis plin de scepticism, atunci când m-am apucat de ea. Aflasem de această carte, de pe internet, după o simplă căutare a termenilor „meme” și „cărți în limba română”.
După ce am terminat de citit Virusul minții, am mai cumpărat un volum de rezervă, cu gândul că primul ar merita să-l „distrug”, cu însemnări și sublinieri pe text. Prea multe idei necesitau aprofundare. Acum când ma gândesc la acest demers, la faptul că scriu această recenzie și că ori de câte ori am ocazia răspândesc meme despre meme, realizez în ce hal am fost infectat… (pauză de râs).
V-ați întrebat vreodată: de ce anumite postări (informații) devin virale pe rețelele de socializare și altele nu?; ce anume declanșează anumite mode sau isterii mondiale (vezi Ice Bucket Challenge, Me Too, etc)?; de ce anumite tradiții (de multe ori fără sens) continuă să fie respectate?; de ce legendele urbane reușesc să se perpetueze, în ciuda faptului că sunt dovedite a fi neadevărate? sau de ce veștile rele și teoriile conspirației se răspândesc mai repede decât opusul lor?… Multe din răspunsurile acestor întrebări se regăsesc în „Virusul minții”.
Despre carte
Titlul cărții subliniază omologia dintre modul de răspândire a unor idei (meme) în mințile oamenilor și cel al virusurilor biologice sau informatice.
Cartea este alcătuită dintr-o secțiune introductivă numită „Criza minții”, trei secțiuni de tip anexă: „Bibliografie recomandată„, „Mulțumiri” și „Despre Autor” și 12 capitole de bază, după cum urmează: „1) Memele, 2) Mintea și comportamentul, 3) Virușii, 4) Evoluția, 5) Evoluția memelor, 6) Sexul: baza întregii evoluții, 7) Supraviețuirea și teama, 8) Cum suntem programați, 9) Virușii culturali, 10) Memetica religiei, 11) Virușii proiectați (Cum se inițiază un cult) și 12) Dezinfectarea”.
După cum se poate observa atât din subtitlu, cât și din cuprins, prin volumul de față, Richard Brodie a trasat postulatele Memeticii, o nouă știință care își propune să fie teoria științifică ce unifică biologia, psihologia și știința cognitivă. Termenul de Memetică vine de la memă prin similitudine cu gena și Genetica.
Termenul de memă a fost propus în faimoasa carte a lui Richard Dawkins, „Gena egoistă„, scrisă în 1976. În opinia acestuia genele sunt structuri informaționale a cărui scop principal este acela de a se replica… de unde și atribuirea epitetului de „egoistă”. Numai că gena în ipostaza sa de replicator explică numeroase fenomene din lumea vie, dar nu explică cultura – specifică speciei umane, motiv pentru care Dawkins a sesizat existența unui alt replicator, specific acestei dimensiuni, pe care l-a numit memă.
Brodie, în volumul de față, întoarce definițiile memei pe toate părțile, le analizează din perspectiva celor trei științe enumerate mai sus și propune o definiție funcțională, care să împace oarecum toate versiunile existente.
Mema este o unitate de informație aflată într-o minte, a cărei existență influențează evenimentele în așa fel încât mai multe copii ale sale se creează în alte minți.
Practic, memele nu ar putea exista fără suportul minții umane, care dintr-o anumită perspectivă are doar rolul de vehicul, așa cum nici genele nu pot exista fără suportul corpului organismelor vii, cu același rol.
În viziunea lui Brodie un virus al minții este un concept abstract detectabil doar prin efectul său… „este ceva care circula în lume și infectează oamenii cu meme. Acele meme, la rândul lor, influențează comportamentul oamenilor infectați în așa fel încât aceștia ajută la perpetuarea și răspândirea virusului„.
Brodie mai spune și că cel mai interesant lucru despre meme nu este dacă ele sunt adevărate sau false, ci faptul că ele sunt unitățile din care este construită mintea noastă. Și… eu aș mai completa (ca o meta-dimensiune a acestui proces) – din care este construită și cultura noastră.
Biologilor le vine ușor sa înțeleagă noțiunile propuse de Memetică, pentru că aceasta se suprapun peste teoriile și observațiile din Genetică, însă bănuiesc că pentru alte persoane noțiunea de mema poate fi mai greu de digerat. Brodie rezolvă această problemă prin exemple concrete despre memele care ne afectează zi de zi și care vor reuși să îl facă pe cititor să reconsidere ceea ce știa despre lumea în care trăiește… și să realizeze încă odată, dacă mai era necesar, că nimic nu este întâmplător – suntem programați cu meme de când ne naștem și trăim toată viața influențați de ele. Memele și cultura sunt atributul inteligenței speciei noastre, iar înțelegerea proceselor din spatele lor necesită o nouă abordate și anume cea interdisciplinară oferită de Memetică.
Despre autor
Richard Brodie este un om de știință neasumat. El a părăsit Harvard pentru a lua parte la revoluția digitală din anii 80. Azi, o mare parte din oameni beneficiază de munca sa din acea perioadă, pentru că el este cel care a scris codul pentru prima versiune a procesorul de text Word al companiei Microsoft. Iar dintre cărțile publicate, în ciuda importanței pe care o are cartea de față pentru Memetică, o carte despre autocunoaștere și dezvoltarea personală i-a adus faima – Getting Past OK. The self-help book for people who don’t need help, o carte despre care Bill Gates a spus că este „Incredibil de folositoare!”…
Richard Brodie pare genul de om pe care nu poți să-l încadrezi într-un tipar. El cochetează cu genialitatea, întrucât îi place sa-și aleagă subiecte sau activități pe care mai apoi le aprofundează până la excelență. După ce a dezvoltat Word, a aprofundat autocunoașterea și dezvoltarea personală și a creionat bazele Memeticii, Brodie și-a îndreptat în ultimii ani atenția spre… Poker, participând la diverse campionate. Sunt curios ce o să mai iasă și din asta.
Concluzii
Această carte m-a făcut să devin un evanghelist al memeticii. Am descoperit o adevărată comunitate în jurul acestui domeniu, însă Memetica mai are până să devină o știință propriu-zisă. Ii lipsesc deocamdată studiile și experimentele publicate, care în opinia mea presupun procesarea unui număr imens de date (Big Data) și suportul consistent al inteligenței artificiale. În zilele noastre asemenea studii se fac numai însă în scop mercantil, motiv pentru care valoarea lor științifică este momentan ignorată.
Personal consider că cel mai mare memetician al tuturor timpurilor este Mark Zuckerberg, iar Facebook platforma sa socială reprezintă cel mai mare laborator de meme creat vreodată. După Facebook, urmează celelalte rețele de socializare. Companiile din spatele acestora au posibilitatea de a vedea în timp real metamorfozele memetice de la nivelul diferitelor colectivități umane. Gândiți-va ce viruși ale minții și ce mișcări de meme au loc în momentul alegerilor sau în urma unor evenimente de interes național, continental sau planetar… E suficient să deschideți Facebook-ul și veți înțelege la ce mă refer.
Fiecare utilizator e un vehicul al propriilor meme pe care le transmite pe rețelele de socializare, memele sunt replicatori supuși selecției naturale, dintr-o mulțime de meme doar câteva devin dominante. Din această perspectivă procesul în sine și efectele sale sociale sunt fascinante, memele luptă pentru atenția noastră… ca în final să ne infecteze…
* fraza sau paragraf (care provoacă curiozitate, intrigare, etc) cu ajutorul cărora anumiți autori captează atenția cititorului în încercarea de al determina sa citească mai departe cartea.
Articol publicat în Revista online SF&F Galaxia 42 – Nr.2/2020
Last Updated on 03.03.2022 by Mugo