(Sfaturi pentru autorii debutanți de la un proaspăt debutant)
Presupunând că ai debutat cu un volum propriu, ar trebui să știi până acum că odată cu ultima variantă a manuscrisului, trimisă la editură, cartea la care ai muncit atât de mult, nu-ți mai aparține. Ea va fi lansată în lume și va trebui să se descurce singură. Tu, autorul debutant, trebuie să înțelegi foarte bine treaba asta, căci odată conștientizată, te-ar putea scuti de câteva ședințe de psihoterapie.
Cine este Florin Stanciu?
Ooo… grea întrebare, pentru că asta presupune ca eu să spun cine cred eu că sunt, iar eu am unele dificultăți în a înțelege cine sau ce sunt.
Voi face totuși o încercare. Înainte de toate sunt un om, un Homo sapiens sapiens născut pe Terra, undeva în Europa secolului al două-zecilea. Apoi sunt un bărbat, un român, un biolog (genetician cum mi se spune după specializarea pe care o am) și nu în ultimul rând un autor (aflat la început de drum). Mai sunt și altele, dar cred că am enumerat ceea ce este mai important pentru acest interviu.
Florin este genetician și face parte dintr-un grup elitist de cercetători care interpretează istoria românilor „la microscop”; împreună cu grupul sau de studiu, studiază ADN-ul mitocondrial al românilor, într-un proiect care este cel mai mare astfel de test de până acum. Studiul își propune să afle structura populației românești pe linie maternă, căutând informații din perspectivă genetică despre constituția populației și despre ce populații se aflau pe teritoriul de astăzi al României, chiar dinainte de daci sau români. Într-un an în care „retro-ul retro-ului” a fost unul dintre cele mai cool tendințe de consum cultural (da, dacii sunt cool), grupul „sociogeek” al „aventurierilor științifici” reprezentat de Florin este cohorta de trendsetters aflați „pe val”.
Sursa: Forbes Nr.155/2016
Cam așa arată discursul meu de la TEDx Bucharest 2014. Pe scurt, am mâncat cuvinte, le-am pocit pe altele, am făcut pauze lungi, m-am bâțâit și m-am uitat întruna la ebook-ul ce-l țineam în mâna stângă. Ce-i drept, am avut foarte mari emoții, accelerate parcă și de faptul că am aflat în ultima clipă de o problemă tehnică, ce nu a permis desfășurarea celor 31 de idei pe prompter-ul aflat în podeaua scenei (motiv pentru care am fost nevoit să apelez la acel e-book), dar și a faptului că a trebuit să intru primul pe scenă înlocuind un alt speaker (o colegă de scenă) căruia i se făcuse rău (evident tot de la emoții). Pentru cei care nu vorbesc zi de zi pe o scenă, TEDx se adeverește a fi un eveniment foarte stresant atât pentru organizatori cât mai ales pentru speakeri.
Soarele ardea în fiecare zi. Ardea Timpul. Lumea se învârtea nebunește în cerc, în jurul axei proprii, iar timpul avea grijă să ardă anii și oamenii, chiar și fără ajutorul lui. Prin urmare, dacă el și ceilalți pompieri ardeau lucruri, iar soarele ardea Timpul, însemna că totul era ars!
Pompieri care incendiază… și apoi prin extrapolare medici care ucid, polițiști care sunt complici la infracțiuni sau groparii care iau locul moașelor… Lista poate continua într-o realitate cu susul în jos. De fapt, o proiecție în oglindă a propriei noastre realități. Fahrenheit 451 este deci o distopie tulburătoare care te provoacă să apreciezi ceea ce ai deja – în cazul de față, libertatea la cultura și educație transmisă prin intermediul cărților.
