Într-o postare anterioară legată de ROMCON vorbeam despre reținerea unor personaje cheie din SF-ul românesc în a participa la ediția din acest an, pe motive care se întind de la cele mai serioase până la cele ce țin de orgolii personale sau cine mai știe ce-i trăsnește fiecăruia prin tărtăcuță…
Am plecat la drum spre primul festival SF la care particip, cu un obișnuit bagaj de mână, burdușit de haine, nelipsita mea raniță cu gadget-uri, gânduri mari și așteptări o mie… Pe fundal se aud bucăți din coloana sonora a filmului Solaris (Cliff Martinez), ciorovăielile post-Colin 2014, ai căror protagoniști sunt Dan Doboș și juriul Colin și nelipsitul ritm sacadat al roților unui Rapid București – Brașov de la Regiotrans.
O cucoană are bufeuri, pe alta o trage curentul, controlorul e drăguț și ajustează aerul condiționat din 5 în 5 minute și cere la schimb un încărcător pentru cititorul său de coduri de bare (o tabletă) necesar la validarea biletelor cumpărate online. Aerul condiționat protestează în fața frecușului, tușind de câteva ori. Trenul fuge. RDS-ul s-a pierdut de rețea. La câteva zeci de km în față, două iscoade au pus primele piciorul pe pământ brașovean. Au fost instruite din timp să caute mijloacele tehnice, dacă se poate și cele mai facile, necesare ajungerii mele la Râșnov – locul cu pricina.
Nina Documentare Munteanu (N.M.) a avut curajul să scrie despre cum e, sau ce ar trebui să faci pentru a scrie creativ ficțiune. Fiind de origine română, om de știință și iubitoare de SF, personal m-am regăsit în cartea sa, de multe ori având senzația stranie că autoarea mi se adresează direct… Această senzație este unul din semnele ce prevestesc o carte bună sau utilă mie și a cărui gen îmi place să-l definesc prin “cartea asta îmi spune exact ceea ce vreau eu să aud“. În rest… un manual care explică “regulile jocului”, necesar a fi cunoscute de către orice începător în ale ficțiunii și pe care dacă ți le însușești, nu ai decât de câștigat.
