Însă, cum sună când înlocuim termenul „prost” cu definițiile sale?
Testarea realității reprezintă o serie de mijloace prin care noi oamenii încercăm să ne dăm seama dacă ceea ce experimentăm este rodul unei realități obiective și nu al trăirilor personale, subiective.
Cea mai simplă metodă de a vedea dacă o persoană poate distinge între realitate și proiecțiile sale mintale este aceea de a i se pune întrebări a căror răspuns îl cunoaște toată lumea: „În ce an suntem?”, „Cine este președintele țării?” etc.
La începutul anului Iranul a atacat cu rachete, bazele americane din Irak, ca răspuns la uciderea generalul iranian Qassem Soleimani, cu o dronă militară, pe aeroportul din Bagdad.
La câteva ore distanță avionul cu zborul 752 aparținând Liniilor Aeriene Ucrainene s-a prăbușit imediat după decolare, iar autoritățile iraniene au insistat mai multe zile la rând, că nu a fost vorba de nimic altceva decât de un accident aviatic nefericit, ca apoi, la presiunea dovezilor aduse de alte țări, să recunoască că o rachetă iraniană doborâse de fapt avionul civil. Vinovatul oficial – un soldat care se aștepta ca Iranul să fie atacat de americani – un nefericit care a fost de serviciu la butoane, și nu armata sau autoritățile iraniene. 176 oameni, cei mai mulți din Iran (82) și Canada (63) au murit nevinovați.
În iunie 2017 am fost contactat de o echipă de reporteri din Republica Moldova, în vederea acordării unui interviu legat de studiile populaționale realizate de mine, urmând ca acesta să fie inclus într-un documentar despre Istoria Moldovei. Interviul a fost luat în fața Muzeului de Istorie din București și a durat undeva între 15-30 de minute, cu tot cu pregătirea cadrului și întrebările reporterilor. Aceștia erau interesați de „genetica omului contemporan și a celor care pot fi strămoșii noștri (geți, daci etc.)”
După cum era și firesc, mi s-a promis după interviu, că voi fi anunțat când va apărea acest documentar. Lucru care nu s-a mai întâmplat, motiv pentru care am presupus că nu a mai fost realizat.
De ceva ani circulă în online-ul autohton tot felul de articole-sperietoare cu titluri care mai de care mai bombastice, în care se face referire la telegonie: „Din nou despre TELEGONIE și IMPORTANȚA VIRGINITĂȚII” (2014), „Bebelușul poate semăna cu primul partener sexual al mamei, chiar dacă ea a rămas însărcinată cu alt bărbat! Cum e posibil?” (2015), „Telegonia: Primul partener din viața unei femei este tatăl genetic al copiilor săi” (2017), „Desfrânarea sexuală: aspectul științific al problemei prin prisma geneticii cuantice” (2018), „Telegonia explică legea leviratului, printre altele” (2018), etc.*
