Florin Stanciu este un autor de SF care a debutat în Almanahul Anticipația, publicând și câteva povestiri scurte în reviste online, cum ar fi Nautilus și Ficțiuni.ro, respectiv în volumul colectiv „EXIT – povestiri de dincolo”. În 2017, el a debutat în volum propriu cu romanul „Omnium” la editura Nemira, în valoroasa colecție Nautilus.
Etichetă: Hannu Rajaniemi
Undeva afară, dincolo de ce e bine și dincolo de ce e rău, există un câmp imens. Acolo ne vom întâlni.
Într-o lume a viitorului, într-un loc oarecare dintr-o regiune numită cândva România, mai multe entități se vor așeza la o masă rotundă, într-o sală ce se asemănă mult cu aceasta, mult mai impozantă însă doar în aparență, căci în realitate nu este decât o dărăpănătură decorată pompos cu elemente virtuale. Scopul acestei adunări este acela de a crea realități paralele într-un joc al imaginației, ale cărui hotare sunt stabilite doar de experiența de viață și de istețimea fiecărei entități participante. Entitățile nu se cunosc, nu s-au mai întâlnit niciodată până în acel moment, iar șansele ca ele să se reîntâlnească vreodată în aceeași formulă, sunt practic nule.
CategoriesGolem14
Club Science Fiction
Distanța dintre știință și fantastic este tot mai mică și ne îndreptăm spre vremuri în care această distanță va fi și mai mică. Atât de mică încât nu vom mai putem face distincție între ele – fantasticul (magia) va deveni știință neînțeleasă… Scriitorii genului Science Fiction au prevăzut asta cu mult timp în urmă. Aceștia sunt adevărați exploratori ai realităților alternative, a ceea ce ar fi putut fi sau a ceea ce va putea fi. Prin creațiile lor literare, ei ne pregătesc pentru viitor și ne provoacă să meditam la trecut. Ambele, în ipostazele alternative.
Hoțul Cuantic
Dacă cineva mi-ar oferi șansa să pot alege, pentru viață de apoi, unul din universurile dezvăluite în cărțile pe care le-am citit până acum, fără să stau prea mult pe gânduri aș alege Orașele Mișcătoare de pe Marte descrise în Hoțul Cuantic de Hannu Rajaniemi.
Dar e o închisoare, un fel de Matrix… ar putea cineva să-mi contraargumenteze…
Și ce dacă!… E o închisoare frumoasă care îți garantează nemurirea sufletului.
Până să citesc această carte, noțiunea de post-uman se regăsea în mintea mea în spatele unui zid impenetrabil… Poate de sticlă fumurie prin care puteam să zăresc câte ceva, însă, per ansamblu… impenetrabil.