La o primă vedere titlul volumului de față pare a fi puțin înșelător sau destul de general, căci „odiseea genelor” din punct de vedere tehnic are o vechime apropiată de cea a apariției vieții pe Terra – o perioadă mult prea mare față de ce și-a propus autoarea Evelyne Heyer să acopere în cartea sa. Ca să fie mai specific, acesta poate că ar fi trebuit să facă trimitere la specia purtătoare – „Odiseea genelor umane”. Însă, cum acest termen cheie lipsește din titlu, subtitlul „aventura speciei umane” pare să preia această sarcină oferind sursa genelor la care se face referire, ca apoi al doilea subtitlu să elucideze complet misterul:
Etichetă: gene
În sfârșit, mi-am secvențiat genomul (III)
(Continuare…)
Citește articolele anterioare (articol I, articol II).
Am reușit să obțin rezultatele secvențierii genomului meu după mai mult de opt săptămâni, cât era termenul declarat de laborator. După o conversație cu cei de la Dante Labs am aflat că au fost probleme cu furnizarea reactivilor în Italia din cauza pandemiei Covid 19 (valul 2 și 3). În timp ce m-am apucat să scriu aceste rânduri am observat că a fost vorba mai mult de atât, Dante Labs trecând printr-o etapă de rebrend-uire (extinderea paletei de servicii) și după ultimele date de pe website-ul lor oficial asta s-ar datora fuzionării sau achiziționării sale de către o firmă din SUA. În fine… pentru răbdarea și empatia de care am dat dovadă, în ceea ce privește eforturile lor, mi-au oferit gratuit un raport de interpretare a rezultatelor, la alegere, din suita de rapoarte suplimentare disponibile.
În slujba virusului
Virusurile sunt prototipurile replicatorilor.
Un replicator reprezintă un anumit tip de informație care se auto-perpetuează prin mijloace fizice. În momentul de față se cunosc trei mari tipuri de replicatori: genele, memele (conform definiției lui Richard Dawkins) și tremele (conform definiției lui Susan Blackmore). Principala caracteristică a acestora este aceea că au mijloace de multiplicare/răspândire înalt specifice în funcție de natura lor.
În sfârșit, mi-am secvențiat genomul (I)
Specia umană este alcătuită din populații, iar populațiile din indivizi. Organismul unui singur individ este compus din sisteme de organe și organe, care sunt compuse la rândul lor din țesuturi, țesuturile din celule, celulele din membrană, citoplasmă, organite și nucleu. În nucleu și în unele organite (mitocondrii) se găsește ADN-ul, care codifică pentru toate structurile amintite anterior și nu numai. ADN-ul la rândul lui este compus din patru tipuri de nucleotide. Nucleotidele… ei bine, putem merge tot așa până la atomi și dincolo de ei, dar nu ar avea rost pentru subiectul acestui articol. Totalitatea ADN-ului dintr-o celulă se numește genom. Cu excepția gemenilor monozigoți și a clonelor, în primele clipe de viață, toate organismele (superioare) au un ADN unic din punct de vedere al informației pe care acesta o codifică.
„Bă, ești prost?”, sau cum putem evalua ceva ca fiind bun sau nu…
Însă, cum sună când înlocuim termenul „prost” cu definițiile sale?
- „Bă, ești lipsit de inteligență, fără judecată / fără minte / nătărău / nerod / tont?”
- „Bă, ești de calitate inferioară / lipsit de valoare?”
- „Bă, ești neplăcut / nefavorabil / nenorocit?”
- „Bă, ești nepriceput / nepregătit / neîndemânatic?”
- „Bă, ești dăunător / neprielnic?”
- …
Parcă mai bine, nu?