Însă, cum sună când înlocuim termenul „prost” cu definițiile sale?
Testarea realității reprezintă o serie de mijloace prin care noi oamenii încercăm să ne dăm seama dacă ceea ce experimentăm este rodul unei realități obiective și nu al trăirilor personale, subiective.
Cea mai simplă metodă de a vedea dacă o persoană poate distinge între realitate și proiecțiile sale mintale este aceea de a i se pune întrebări a căror răspuns îl cunoaște toată lumea: „În ce an suntem?”, „Cine este președintele țării?” etc.
În 2018 am cerut primăriei de care aparțin, un Certificat de Urbanism pentru obținerea Autorizației de Construire a unui Gard despre care am scris aici. În 2020 am cerut un nou Certificat de Urbanism pentru obținerea Autorizației de Construire a unui Puț Forat și Racord Electric.
Între cele două Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții a fost actualizată în vederea debirocratizării, digitalizării și fluidizării obținerii de Autorizații de Construire așa cum ne prezenta deunăzi un domn deputat într-un filmuleț de campanie electorală. Realitatea e însă alta. La aproape jumătate de an de la adoptarea legii, administrația locală bâjbâie sau are dificultăți în a pune lucrurile în aplicare.
În ciuda bombardamentului informațional la care asistăm zilele acestea pe rețelele de socializare și în mass-media în legătură cu virusul SARS-CoV-2 și în ciuda nevoii personale de a mă distanța puțin de acest subiect, am totodată datoria civică de a pune o oarecare ordine și de a realiza o filtrare a informațiile care circulă în online, din perspectiva specialistului care știe cu ce se mănâncă contaminarea în genetica judiciară (și prin extrapolate cea virală).
Cea mai bună metodă de a vă feri de un virus care se transmite din secrețiile nazofaringiene, direct prin strănut ori tuse sau indirect prin obiecte purtătoare, este IZOLAREA.
În iunie 2017 am fost contactat de o echipă de reporteri din Republica Moldova, în vederea acordării unui interviu legat de studiile populaționale realizate de mine, urmând ca acesta să fie inclus într-un documentar despre Istoria Moldovei. Interviul a fost luat în fața Muzeului de Istorie din București și a durat undeva între 15-30 de minute, cu tot cu pregătirea cadrului și întrebările reporterilor. Aceștia erau interesați de „genetica omului contemporan și a celor care pot fi strămoșii noștri (geți, daci etc.)”
După cum era și firesc, mi s-a promis după interviu, că voi fi anunțat când va apărea acest documentar. Lucru care nu s-a mai întâmplat, motiv pentru care am presupus că nu a mai fost realizat.
