Stiiicle goale cumpăăăr!…

Scandalul apărut în presa referitor la caricatura celor de la Charlie Hebdo mi-a amintit de faptul că înainte de perioada lui „Fier vechi, fier vechi!”, adică pe timpul lui Ceașcă, în fiecare săptămână, prin spatele blocului meu trecea o tanti de etnie romă care, țipând cât o țineau plămânii, ne anunța că ea (și ajutoarele ei) cumpără sticle.

Părintii ne mai amenințau uneori în glumă că dacă nu suntem cuminți ne da la „țigani”, cu referire directă la cei amintiți mai sus.

În fine… Ideea e că pe vremea aia se recicla și se mai mult ca acum. Oamenii foloseau recipiente de sticlă pentru orice însemna transportat de lichide (pet-urile și dozele de aluminiu încă nu apăruseră la noi, iar lichidele în pungi de plastic au apărut ceva mai târziu). Ca și în zilele noastre celor mai multor consumatori le era lene să-și ducă sticla la centrele de colectare și se găseau anumite categorii sociale dispuse (a se citi „nevoite de condițiile precare de trai”) să intermedieze transferul deșeurilor de acest fel între consumatori și reciclator, pentru sume modice de bani.

Genul acesta de oameni există și azi și îi poți vedea cum scotocesc, în liniște, prin pubelele de gunoi, după doze de aluminiu și pet-uri sau îi recunoști din depărtare după sacii voluminoși cu deșeuri pe care îi cară în spate, în cărucioare sau în mașini numai bune de casat.

În același perioadă cu „Sticlele goale cumpăr” existau și centre de colectare a maculaturii, unde pe lângă ziare, caiete și hârtie de orice fel, găseai uneori și cărți întregi, care ajungeau la topit sau dacă erau în stare bună, prin bibliotecile publice. Găseai peste tot astfel de centre și-mi amintesc că și la scoală eram educați în spiritul reciclării, ba mai mult profesorii se implicau direct în colectarea hârtiei, a sticlei, etc

Mai are rost să menționez că după revoluție unul dintre desenele mele animate preferate a fost Captain Planet?… Eram fascinat de grozăviile pe care le făceau deșeurile asupra mediului și eram gata să devin un cavaler al traiului ecologic… Asta până când am crescut și am realizat că mă lupt cu morile de vânt… Reciclarea selectivă e o problemă care depășește cu mult capacitatea de a acționa a unui singur individ. Și din tot ce am fost eu învățat la școală și ce am mai prins de pe Cartoon Network, ce pot eu să fac azi e să pun pet-urile și dozele (sticlele nu mai sunt la modă) în pungi separate în așa fel încât amărâtul ăla care face treaba autorităților pentru a-și asigura traiul de pe o zi pe alta, să nu se murdărească de tocănița mea și alte resturi organice, suculente și urât mirositoare….

Motivul pentru care eu personal nu reciclez, deși aș vrea, e pentru că nu am timp să caut centrele de reciclare aproape inexistente, dar mai presus de asta pentru că autorităților noastre nu le pasă de reciclarea deșeurilor și oricât de mult m-aș chinui eu să-mi sortez gunoiul în casă (asa cum am văzut ca se procedează în străinătate), gunoiul meu menajer va ajunge în cele din urma sa fie amestecat în mașina de gunoi. Voință există, infrastructură cucu.

Cu toate acestea statul român preferă să plătească amenzi de 324.000 de euro pe zi de la UE pentru nerespectarea angajamentelor privind reciclarea (124.000 de euro pe zi pentru depozitele neconforme și 200.000 de euro pe zi, pentru absența colectării selective a deșeurilor).

Povestea asta cu renunțarea la pungile de plastic care se tot anunță prin presa e o nimica toată față de problemele ridicate de lipsa infrastructurii destinate acestei activități. Noroc cu Uniunea Europeana care ne mai bagă ceva legislație ecologică pe gât, căci noi avem alte treburi mult mai importante cum ar fi îmblânzirea codurilor penale și construirea de mega-catedrale.

Și totuși cum de s-a ajuns aici?… Ei bine cauzele le cunoaștem cu toții… pe scurt: corupția autorităților locale, legi încălcate de către societățile care adună gunoiul, lipsa unei infrastructuri obligatorii de colectare selectivă și dezinteresul unei părți a populației pentru protecția mediului sunt cauzele pentru care în România se reciclează doar 3% din deșeurile municipale (pe larg aici: link).

Referințe:

Later edit: 

BuyMySell este o aplicație care promite să rezolve problema găsirii centrelor de colectare… „Aplicația oferă posibilitatea căutării centrelor de colectare din zona dorită, în funcție de deșeul pe care o persoana îl are în posesie. Se pot vizualiza inclusiv prețurile de achiziție ale punctelor de colectare. Companiile își pot publica adresele punctelor de colectare, prețurile de achiziție pentru fiecare deșeu în parte, cât și localizarea pubelelor instalate. Platforma oferă Cumpărătorului (Buyer) posibilitatea optimizării costurilor de colectare, prin detalii complete referitoare la categoria de deșeuri, cantități și locuri de predare din zona de interes.” (mai multe aici: A apărut aplicația care îți permite să faci bani din deșeurile reciclabile).

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.