Pe Valentina Tîrlea am cunoscut-o la Clubul de Lectura Nemira. Vine rar și atunci când o face are aerul ală de observator detașat. Cluburile de lectură, cenaclurile, atelierele de creație și alte evenimente de gen sunt un fel de pepiniere de scriptori – oameni care au valențe scriitoricești sau care vor să și le descopere. Fie că au doar planuri mărețe, fie că țin un blog, fie că scriu deja articole, povești, nuvele sau romanul vieții lor, îi găsești și se simt bine în această lume. Cunoscând acest detaliu, am abordat-o pe Valentina direct, întrebând-o ce scrie. Așa am aflat de Scrieri Blitz – un atelier de creație literară online (mie îmi place să-l numesc laborator), unde cei din categoria mai sus amintită dar și cei care sunt certați cu timpul își pot încerca condeiul (a se citi tastatura), după ce în prealabil se lasă inspirați de o imagine. La final rezultă o sumedenie de realități alternative (al căror punct de reper unic este acea imagine), concretizate în texte-viziuni nu mai mari de 200-300 de cuvinte (text integral sau fragment continuat cu un link către blogul personal). Pe mine unul, m-a încântat atât de mult ideea proiectului încât am convenit să-i iau Valentinei, primul interviu GOLEM14. Iată ce a ieșit:
1. Descrie-te în câteva cuvinte.
Am niște porniri evazioniste declanșate în mare parte de o carpetă cu Răpirea din serai agățată pe un perete, la bunică-mea, la care mă tot holbam când eram mică. 🙂
2. Care e ultima carte SF pe care ai citit-o?
Am citit într-adevăr de curând un text SF foarte dens, condensat, destul de tulburător: era lista cu ingrediente de pe o pungă de chipsuri cu aromă de mici 🙂 Adevărul este că nu gust în special literatura SF. Pentru mine, literatura trebuie să fie în primul rând un experiment în limbaj. Totuși, ultima carte SF citită a fost Ghidul autostopistului galactic, de Douglas Adams. E mai mult decât un SF. E un delir cerebral și ludic, absurdul exorcizat prin râs.
3. Când și cum a început proiectul “Scrieri Blitz”?
A început cum începe orice lucru: te trezești într-o dimineață și, pac, ai o viziune: Ioana D’Arc îmbrăcată-n fustă mini, cu pompoane roz, după reconversia profesională din Fecioară de Orléans în video chattistă din Rahova. Apoi auzi niște voci, firește. Niște voci și niște copite de cal prin fața blocului: fiaaare luăm, fiaaaare 🙂
Și normal că te întrebi cum se întreabă tot omu’: cum pot eu reconcilia aceste lumi atât de orțate? Așa că te apuci să transcrii filmul interior care rulează oricum fără să-ți ceară voie. E un act de igienă. Te exprimi. În franceză, verbul „exprimer” înseamnă și „a stoarce”. De fiecare dată când folosesc cuvântul „a exprima” mă gândesc inevitabil la „s’exprimer comme on exprime une orange”, adică te exprimi ca și cum ai stoarce o portocală. Cam așa e, de fapt. În toți inizii pe care „îi chinuie talentul” într-un fel sau altul, mustește o nebuloasă artisticoidă care trebuie stoarsă ca să fie evitate inundațiile, imploziile. Pe de altă parte, tot bunică-mea folosește expresia „umbli ca o rufă nestoarsă”. Trebuie să recunosc că e o opoziție semantică binevenită. 🙂 Mă gândesc c-ar putea fi o continuare la reclama de la Johnnie Walker: keep walking… ca o rufă nestoarsă. 😛
E clar că rândurile de mai sus sunt o glumă. Parțial. 🙂 Adevărul este că proiectul Scrieri blitz a început în urma întâlnirii cu un autor de literatură horror foarte talentat. E vorba de A.R. Deleanu, care a moderat un atelier de scriere creativă organizat de AdLittera Project. El a propus un exercițiu standard din creative writing: „ia, scrieți voi un text pornind de la poza asta”. Era o fotografie cu un tip pozat din spate într-un gang întunecat. Un gang-ster. :)) Fiecare participant la workshop a scris câte un text. Așa că m-am gândit c-ar fi fain să juxtapunem perspectivele astea într-un text unic, colectiv. Și așa a apărut blogul colectiv Scrieri blitz, pe care am continuat exercițiul început. Deci primul post colectiv de pe blog a fost cu textele alea: scrieriblitz.com/un-barbat-un-gang-si-mai-multe-posibilitati
M-a frapat faptul că fiecare dintre noi a avut o interpretare diferită asupra aceleiași poze pentru că asta ilustra o idee care mă preocupă foarte mult, cea de „reframing”. E un concept din NLP care-ți permite să conștientizezi că realitatea e mai flexibilă decât îți imaginezi tu, că percepția nu e egală cu realitatea și că fiecare dintre noi este într-o mare măsură creatorul propriei realități.
4. Mai există în România și alte proiecte de acest gen? Dar în afară?
Sincer, nu știu. Nu am cercetat.
5. În momentul de față sunt 8 autori înscriși în proiect. Cine sunt ei?
Sunt câțiva colegi de la workshop-ul de creative writing de care vorbeam. Oameni cu înclinație spre scris cărora le-a plăcut ideea. Și mai sunt câțiva oameni care s-au alăturat proiectului din proprie inițiativă, ulterior.
6. Cine alege fotografiile și pe baza căror criterii o face?
Pozele se aleg prin rotație. Fiecare dintre noi propune câte o poză. Eu stabilesc dacă o poză propusă va fi folosită sau nu.
7. Cum poate cineva să-și aducă propria contribuție?… Există criterii de selecție a textelor sau a autorilor? De fapt… care sunt regulile jocului?
Doritorii ne pot contacta prin pagina de Facebook și discutăm detalii. E un blog de creative writing, nu de autori consacrați. Pentru a înțelege miza blogului, vă invit să citiți descrierea din rubrica „Despre”.
8. V-ați gândit să folosiți pe lângă fotografii și alte elemente media precum filme scurte sau sunete?
Am folosit la un moment dat un stop cadru din filmul „Nuovomondo”, de Emanuele Crialese (scrieriblitz.com/scrieri-blitz-lap).
9. Care este fotografia care a inspirat pe cei mai mulți?
N-am contorizat aspectul ăsta. Toate pozele au generat texte interesante. Am avut onoarea să colaborăm cu fotografi români excepționali printre care nume celebre ca Vlad Eftenie (câștigător al Sony World Photography Award), Cosmin Bumbuţ, Alex Gâlmeanu, Cristian Vasile (aka Igu), Anca Cernoschi, Cătălin Georgescu. Le mulțumim încă o dată cu această ocazie. Există fotografi români super talentați. Personal, am descoperit un univers care-mi era străin înainte.
Printre posturile cu cele mai multe vizualizări a fost unul inspirat de o poză semnată de Cristian Vasile și preluată de pe București Optimist. E fotografia unei tipe care trece cu bicicleta pe un pod de pe Dâmbovița. Igu e așa de talentat încât imaginea pare surprinsă în Amsterdam. 🙂
10. Din câte am observat eu, pe site-ul vostru promovați atât autori de texte cât și fotografi. După cum e structurat website-ul scrieriblitz.com, interesul pentru o fotografie se poate măsura pe baza numărului de texte ale autorilor. Vă gândiți cumva în viitor să introduceți o modalitate de cuantificare a calității textelor, de tipul vot cu steluțe sau număr de like-uri pe care să le acorde cititorii voștri fiecărui text/autor?
Da, este o sugestie interesantă. Deși mă deranjează isteria like-urilor de pe Facebook. Sistemul de voting este democratic, într-adevăr, dar te și transformă fără să vrei într-un dependent de validare externă. Ideea e să fii validat intern. Contează cum te simți tu. Te simți bine că scrii? Keep calm and write! 🙂
11. Mi-aș dori să văd, peste câțiva ani, proiectul Scrieri Blitz având cel puțin 800 de autori și de zece ori încă pe atât texte postate. Tu cum îl vezi în viitor?
Da, sună bine. Asta dacă o să mă apuc de comerț cu sclavi ca să fac bani de investit în promovare. 🙂 Știi că Rimbaud, după ce s-a lăsat de scris, s-a apucat de negoț cu sclavi. Mă gândesc că se poate încerca și invers. 🙂
12. V-ar avantaja dacă proiectul vostru ar fi sponsorizat de vreo editură sau vreo firmă din aria fotografiei?
Ca să-l parafrazez pe Iisus: Lăsați editurile și firmele să vină la noi. 🙂 Și discutăm detalii.
13. La ce alte proiecte mai lucrezi?
Mai am un blog personal pe care postez din joi în Paște, la propriu. 🙂 rebusolari.wordpress.com
14. Dorești să mai adaugi ceva?
Da. Mulțumesc frumos pentru invitația de a răspunde la întrebări. Interesul acordat proiectului Scrieri Blitz ne onorează, pe mine și pe colegii mei.
Last Updated on 06.12.2023 by Mugo