Parfumul ca o armă…

Se întâmplă uneori ca în lift, pe stradă, într-un loc neașteptat să fim loviți de adierea surprinzătoare a unui parfum care are rolul de a ne năuci instantaneu și de a ne face să proiectăm în câteva fracțiuni de secundă, gânduri dintre cele mai intense asupra purtătorului sau a sursei.

Nu e de mirare că un asemenea stimul are rolul de a ne deconecta atât de ușor de la realitatea înconjurătoare, de vreme ce evoluția a alocat in creierului cordatelor superioare, o arie semnificativă simțului olfactiv…

Așadar, e simplu… vrei să faci dragoste nebună… îmbracă-te cu un parfum care să-l facă pe celalalt să te devoreze la propriu… ceva care să-i debusoleze glandele salivare cu un mesaj de tipul: “dacă mă vei mușca încet vei descoperi că sunt dulce precum vanilia sau ciocolata ori gustoasă precum pepe galben sau pâinea caldă, etc.…”. Vrei în schimb să fii o acritură… Da-ți cu parfum cu o notă de citrice… care poate să transmită: „o să ți se facă în curând sete … du-te mai bine de caută apă…, oricum ai dinții strepeziți și mai devreme sau mai târziu o să te strâmbi… cică, de plăcere…”

Vrei în schimb să ucizi?… Atunci joacă-te!… caută acel parfum în care se citesc mesaje contradictorii… „te doresc / te resping, mângâie-mă / lovește-mă, salvează-mă / chinuiește-mă, etc.”… Acel amestec care de fiecare dată e altceva… Azi e caramel… Mâine e făină… Poimâine, flori de regina nopții… Un același parfum (și credeți-mă că exista așa ceva…), care își schimbă compoziția volatilă și veleitatea perceptivă în funcție de starea ta, sudoarea ta, feromonii tai… Apoi… lasă-l pe prosoape… în așternuturi… pe hârtiile de la birou… prezența ta va dăinui acolo unde tu nu mai ești…

Parfumul în esență este o armă care transformă… Se întâmplă de câteva ori în viață ca peste ani și ani să te trezești într-un loc nou… străin… simți un parfum anume și te întorci brusc să privești în spate ca și cum cineva ți-ar fi șoptit ușor la ureche „Sunt aici!…”. Debusolat nu găsești pe nimeni, însă, parfumul te aruncă ca o mașină a timpului în trecut și te face să deschizi uși din creierul tău a căror cheie ai aruncat-o demult… Îți transportă brusc, în prezent, sentimente și senzații care adesea te înfioară…

Oricât de mult ai încercat sau ai fost nevoit să-ți uiți trecutul, amprenta unui parfum face parte integrantă din cortexul tău… El vine cu o serie de interconexiuni neuronale unice de care nu devii conștient decât la un nou contact… Asocierile create sunt unice și subtile… Senzația este unică și nu poate fi adesea reprodusă prin cuvinte…

Este surprinzător cum poți schimba percepția cuiva asupra realității, cu un parfum… Nu orice parfum… unul amestecat cu tine… Unul care iți po semnătura: „M-am contopit cu tine… de acum încolo… nimic nu va mai fi la fel… toată experiența trăită împreună o vei păstra într-un cotlon al minții… a cărui cheie va fi parfumul meu… lăsat în urma mea… în lift, pe strada, într-un loc neașteptat… oriunde pașii tăi te-au călăuzit pe urmele lăsate, în locuri sau prin oameni care sunt dați anume să-ți amintească de mine…”

Lasă un comentariu