Omul care a schimbat structura genetică a populației umane

Introducere

În 2002 Zerjal et al. au identificat în urma unui studiu populațional, efectuat pe i STR ai cromozomului Y, în regiunea Asiei, o linie tică (un haplotip) cu o frecvență de ~8% în populația masculină pentru regiunea studiată, respectiv ~0,5% în populația masculină a întregii planete. Aceste procente reprezintă echivalentul a ~16 milioane de bărbați, sau altfel spus 1 bărbat din 200 este descendentul acestei linii. Din punct de vedere populațional, frecvența de regăsire a acestei linii tice este considerată ca fiind foarte mare și deci nu poate fi rodul selecției naturale.

Moștenirea tică mongolă

Linia tică descrisă de Zerjal et al. a fost integrată în contextul populațional regional de Katoh et al. în 2004 și mai apoi completată de Xue et al. în 2005 și este compusă dintr-un cluster (vezi glosarul de la final) ce se detașează clar de restul populațiilor, format dintr-un haplotip central dominant și linii derivate radial din acesta.

Persoanele care au participat la studiul populațional, și sunt membrii ai acestei linii, au avut la origini un singur bărbat sau un grup restrâns de bărbați. Prin calcularea TMRCA (Time to Most Recent Common Ancestor), ce ține cont de rata mutațională a ilor STR analizați, raportată la mărimea unei rații umane (20-30 ani), se poate stabili în anumite intervale de certitudine, timpul scurs de la existența acestui strămoș până în momentul realizării studiului populațional. În cazul de față o rație umană a fost considerată ca fiind de 30 de ani, obținându-se un interval de 700–1300 ani cu o certitudine de 95%. Cu alte cuvinte fondatorul acestei linii tice paternale a trăit undeva în jurul anului 1000 d.Hr.
Corelând această informație cu distribuția geografică a frecvențelor alelice (o arie compusă din Kazahstanul, sudul Rusiei, Mongolia, nordul Chinei, nordul Afganistanului, Turkmenistanul și Uzbekistanul de azi) și datele istorice conexe, a reieșit faptul că tiparul observat la nivel tic corespundea direcțiilor de extindere ale Imperiului Mongol. Dar o populație de mărimea Imperiului Mongol, era imposibil să dețină o singură linie tică (un singur haplotip), cu excepția situației în care avem de a face cu o linie tică fondatoare (efectul de fondator) ale cărei urme se poate observa prin dominanța acestuia în populația actuală, iar în contextul istoric al Imperiului Mongol aceasta nu putea fi alta decât cea a lui Ginghis Han – „omul care a cucerit o jumătate de lume”.

Ginghis Han

Pe numele său adevărat „Temujin”, Ginghis Han s-a născut între anii 1155 și 1167, nu departe de capitala actuală a Mongoliei – Ulaanbaatar, lângă muntele Burhan Haldun și râurile Onon și Kherlen, fiind cel mai mare dintre copii lui Yesugei Baghatur – căpetenia tribului Borjigin, un trib nomad minor din stepa mongolă.
Când Temujin avea 9 ani, tatăl său a fost omorât prin otrăvire de către membrii unui trib tătar înat, cunoscut ca dușman declarat al tribului/familiei Borjigin. Temujin a fost nevoit să preia sarcinile tatălui său, însă fiind doar un copil, autoritatea dobândită prin succesiune nu a fost recunoscută de către membrii tribului care au părăsit familia Borjigin, luând o mare parte din bunurile acesteia. Temujin a reușit să-și susțină familia mai mulți ani de pe urma vânatului obținut alături de frații săi, iar în urma unei dispute legate de împărțirea prăzii îl ucide pe unul dintre aceștia.
În 1182 a fost prins și înjugat de către Ta’yichiut, unul dintre foștii aliați ai tribului Borjigin. A fost mai apoi ajutat să evadeze de către un simpatizant ce avea să devină mai apoi unul dintre ralii săi.
Temujin a atras atenția căpeteniei tribului Merkit în clipa în care și-a luat soția de drept – Börte Ujin, promisă în urma unei căsătorii aranjate cu tribul Onggirat, pe vremea în care tatăl său trăia. În timpul unei ambuscade, merkiţii au răpit-o pe Börte, răzbunând astfel fapta tatălui care răpise la rândul său pe Hoelun – mama lui Temujin. Temujin a reușit în final să-și recupereze soția apelând la ajutorul prietenului său din copilărie, Jamuka. În urma înfrângerii tribului merkit faima și puterea lui Temujin a crescut, iar unii din oamenii lui Jamuka l-au urmat. Alianța celor doi, cu toate intrigile ce au decurs din ea, a reprezentat începutul expansiunii și a impunerii lui Temujin pe scena politică mondială ca lider al mongolilor – Ginghis Han (trad. din mongolă – „Hanul Puternic”; trad. din chineză – „Fiul Cerului”).

Imperiul Mongol

Din punct de vedere geografic Imperiul Mongol a fost cel mai mare imperiu creat vreodată, iar lui Ginghis Han îi revine meritul de a-l fi realizat prin unirea în 1190 a triburilor nomade mongolo-turce din stepa mongolă. În 1297 – anul de mare ascensiune al Imperiului Mongol, acesta cuprindea peste 33.000.000 km2, ceea ce este echivalentul a 22% din suprafața uscată a planetei și însuma peste 100 de milioane de persoane.
Înainte de a muri, Ginghis Han a împărțit imperiul în mod egal fiilor săi, cu condiția ca acesta să fie condus de către clasa conducătoare compusă din familia imperială și aristocrații mongoli. Acest tip de guvernare a durat 67 de ani, timp în care la conducerea Imperiului Mongol au urmat: între 1227–1229 – Tolui Han (regent); 1229–1241 – Ögedei Han; 1241–1245 – Töre Khatun (regent); 1246–1248 – Güyük Han; 1251–1259 – Möngke Han și între 1260–1294 – Kublai Han (recunoscut parțial).

Pe patul de moarte se spune că Ginghis Han le-ar fi spus fiilor săi că a cucerit jumătate din lume pentru ei, viața fiindu-i „prea scurtă” rămânea ca cealaltă jumătate să o cucerească ei… Dorința lui Ginghis Han s-a împlinit, urmașii săi pe linie masculină dublând suprafața teritorială a imperiului.

Ginghis Han și ceilalți hani din dinastia Yuan, sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea pictură yuană

Argumente ce susțin ipoteza asocierii haplotipului dominant cu Ginghis Han și familia sa pe linie masculină

Ciclul răzbunării

Până la apariția lui Ginghis Han, mongolii din stepele Asiei trăiau în triburi mici animate de jafurile și cuceririle reciproce, care depindeau doar de coalițiile temporare realizate între anumite triburi. Odată cu moartea unei căpetenii de trib, responsabilitatea acțiunilor sale era preluată de către familie, în special de către urmașii acestuia pe linie paternă, care trebuiau fie să răzbune eventualele subjugări, fie să facă față atacurilor triburilor înate, jefuite în trecut.
Copilăria lui Ginghis Han reflectă acest „ciclu al răzbunării” prin două evenimente majore petrecute în jurul vârstei de 9 ani: alegerea unei mirese dintr-un trib înat, fapt care însemna încheierea unei alianțe de protectorat între tribul său și tribul din care se trăgea mireasa, apoi, moartea tatălui, cauzată de anumite conflicte mai vechi, pe care acesta le avusese cu triburile tătare. După unele opinii, însuși Ginghis Han a primit numele primei căpetenii tătare (Temujin), pe care Yesugei o cucerise. În spatele acestui ciclu al răzbunării stătea de fapt realitatea cruntă a vieții din stepă – lipsa resurselor făcea ca în societatea mongolă, jaful să fie soluția directă și imediată în procurarea acestora, resursele putând fi atât bunuri materiale cât și ființe umane.

Sclavagismul acceptat

În pustiul stepei mongole, viața unui om valora puțin și era cu atât mai insignifiantă cu cât omul făcea parte dintr-una dintre categoriile sociale vulnerabile precum cea a femeilor. Tendințele sclavagiste nu erau impuse ci mai degrabă derivau din condițiile nefavorabile ale stepei. Șansele de a supraviețui de unul singur în fața jafurilor repetate era nulă, motiv pentru care femeile ca și celelalte categorii defavorizate erau constrânse să viețuiască pe lângă un Han și să apeleze la mila acestuia. În acest context abuzurile erau frecvente, violul fiind considerat un drept al bărbatului, respectiv al conducătorului… al Hanului.

Dimensiunea populației

Populația mongolă ante-imperială, nu era numeroasă, fiind compusă din comunități răzlețe răsfirate pe regiuni foarte întinse, grupate în triburi nomade ce erau conduse de către un Han și familia acestuia. În jurul Hanului trăiau războinici și slugi care-i făceau diferite servicii, în schimbul protecției pe care o primeau. Poligamia era acceptată în rândul mongolilor, fapt pentru care transferul de se realiza atât pe verticală, pornind de la Han către femeile alese din rândul slujnicelor, cât și pe orizontală, prin căsătorii aranjate, răpiri sau alegerea de concubine din rândul triburilor cucerite. Astfel, un Han avea șanse net superioare de a transmite în descendență caracterele sale ereditare, față de un războinic sau o slugă, fiecare trib purtând amprenta tică a familiei din care Hanul se trăgea.

Suprafața geografică

Succesul lui Ginghis Han în răspândirea propriilor s-a datorat printre altele și suprafeței teritoriale pe care a avut-o la dispoziție. Posibilitatea creării celui mai mare imperiu a derivat din lipsa unor obstacole geografice majore. În acest sens stă mărturie tentativele lui Kublei Han (nepotul lui Ginghis Han), de a cuceri Japonia. Cu toate că în timpul domniei sale Imperiul Mongol a atins cea mai mare întindere geografică, Japonia care era despărțită de Strâmtoarea Coreei de Sud, mult mai apropiată geografic de Mongolia și de teritoriile chinezești cucerite decât teritoriile de est ale Europei, a rămas de neatins cu toate eforturile acestui Han de a crea, la vremea respectivă, cea mai mare flotă maritimă din lume.

Extinderea Imperiului Mongol 1206–1294.

Teritoriul Mongol se poate caracteriza azi ca fiind un imens pustiu. Deși are o suprafață de 1.564.116 km2, conform estimărilor statistice pentru 2017 Mongolia era populată de doar 3.075.647 locuitori (cu vreo 700.000 mai mult decât populația actuală a zonei Metropolitane ), densitatea populațională fiind de 1 locuitor/km2.

Populația în timpul lui Ginghis Han și a Imperiului Mongol era mult mai numeroasă. După unele opinii, situația actuală a Mongoliei s-ar datora migrației triburilor mongole către zonele mai fertile de la granițele Imperiului și staționarea lor acolo după destrămarea acestuia.

Mașina de război

Pentru a supraviețui mediului ostil în care a crescut Ginghis Han, guvernat de vendete sângeroase și legea celui mai puternic, unii istorici a că “trebuia să fii mai crud sau cel puțin la fel de crud ca dușmanii tăi”.
În acest context puterea exemplului căpăta proporții inumane. De pildă, în momentul capturării războinicilor care au ales sa-l urmeze pe Temujin, Jumuka ordonă să fie fierți de vii. Acesta este unul din multele exemple în care teroarea a fost folosită ca instrument în tactica de luptă mongolă, instrument pe care Ginghis Han l-a învățat din copilărie și pe care, mai apoi, l-a folosit pentru a îngenunchea populații întregi.
Astfel, armata mongolă cerea predarea necondiționată a orașelor pe care dorea să le ocupe, alternativa constând în: retezarea capetele celor mai înalți de o anumita înălțime dată (ex: înălțimea roților carelor); folosirea prizonierilor în primele linii de luptă în timpul cuceriri anumitor fortărețe sau de cele mai multe ori linșajul în masă, evidența victimelor realizându-se prin tăierea și înșiruirea urechilor.
Conform „Istoriei Secrete a Mongolilor” (cronică scrisă după moartea lui Ginghis Han), aceste orori puteau fi evitate prin renunțarea din start la luptă, iar cei care nu o făceau sufereau anihilarea totală. Cronica exemplifică în acest sens fortăreața Beijing-ului, care după ce a fost cucerită, drept pedeapsă pentru nesupunerea autorităților ce o guvernau, timp de o lună de zile mongolii au omorât, ars case și violat femei.

Succesul lui Ginghis Han în ceea ce privește cucerirea teritorială s-a datorat pe de-o parte capacității acestuia de a motiva masele, el renunțând la vechile tradiții tribale în favoarea meritocrației (oricine își putea depăși condiția socială dacă dădea dovadă de rezistență, curaj și loialitate) și pe de altă parte s-a datorat perfecționării tacticilor militare. Spre deosebire de europeni, a căror armată nu depășea mai mult de 10.000 de oameni (compusă exclusiv din cavaleri), armata mongolă era compusă dintr-un milion de oameni – echivalentul tuturor bărbaților capabili să lupte. Armatele europene atacau dezlânat, pe când cele mongole o făceau ordonat, centrat și pe flancuri. Mai mult decât atât, se spune că mongolii erau cei mai buni arcași din lume, trăgând călare cu arcul cu o precizie de neegalat. Săgețile lor părăseau coarda arcului în timpul galopului, în momentul de maximă eficiență adică numai în clipa în care, pentru câteva fracțiuni de secundă calul avea toate picioarele ridicate de la sol.

Toate aceste tactici sunt exprimate cel mai bine de Legile Lassa dictate de Ginghis Han pentru a-i ghida pe mongoli și descrise mai apoi în Istoria Secretă a Mongolilor. Iată numai câteva exemple:

  • „Mongolul se naște în cort; îl găsește moartea pe calul lui”;
  • „Celui care nu ascultă poruncile hanului i se va tăia capul”;
  • „Cine nu este cu mine este împotriva mea. Eu lupt în fruntea războinicilor mei invincibili. Nu voi înceta lupta decât atunci când toată lumea îmi va fi supusă”;
  • „Hanul mongolilor este stăpânul pământului; el domnește prin puterea sabiei”;
  • „Datoria mongolilor este aceea de a se prezenta la porunca mea, de a se supune ordinelor mele, și de a ucide pe cine vreau eu.”;
  • „Pe ul datoriei și al belșugului, exterminați întotdeauna pe dușmanii voștri și copleșiții cu daruri pe prieteni voștri”.

Indirect Istoria Secretă a Mongolilor descrie și modul prin care Ginghis Han și-a transmis caracterele ereditare în descendența și anume cum acesta ca și alți apropiați ai săi (dintre care mulți erau rude), după fiecare cucerire a unei cetăți/oraș/teritoriu, își lua drept premiu nevasta unui demnitar local:

„Cea mai mare fericire a mongolului este aceea de a-și înfrânge dușmanul, de a-i răpi averile, de a face să urle slugile acestuia, de a se salva în galopul cailor lui bine hrăniți, de a se folosi de pântecul femeilor și fetelor sale ca de un cuibar și de a se bucura de frumusețea lor.”

Mongolii de azi – distribuția globală

Haplotipul descris de Zerjal et al. face parte din haplogrupul C3 (M217, P44), descris în literatură de specialitate ca fiind descendentul cu cea mai mare răspândire a haplogrupului C și totodată haplogrupul cu care se identifică populația mongolă.

Pentru a reliefa răspândirea haplotipului atribuit lui Ginghis Han și respectiv a haplogrupului C3, atribuit mongolilor, am interogat singura bază de date capabilă la ora actuală să schițeze distribuția geografică a frecvențelor haplotipurilor la nivel planetar – YHRD (Y Haplotype Reference Database).
Pe baza frecvenței haplogrupului C3, în cazul Europei se observă, dinspre est spre vest un gradient descrescător care se poate interpreta ca valuri de migrare efectuate în timpul Imperiului Mongol dar și după destrămarea lui de către urmașii acestuia – Hoarda de Aur.

Dilema ticienilor

Teoretic, pe lângă transmiterea caracterelor ereditare de pe , la nivel ic Ginghis Han a transmis și alte caractere ereditare cu o valoare biologică însemnată și care au avut un impact mai mare în populația umană prin natura lor codificatoare, respectiv aceea de a se exprima fenotipic.

Dacă spre exemplu, Ginghis Han păstra în ul sau și al familiei sale alele recesiv letale, prin acțiunile sale ar fi mărit frecvența acestor alele în populația umană, mărind totodată șansa de exprimare în stare homozigotă. Această acțiune este contrară mecanismelor naturale de reglaj populațional care încearcă diluarea caracterelor fenotipice “negative”. Pe de alta parte Ginghis Han putea păstra în ul său unele caractere „pozitive”, cum ar fi curajul, rezistența, inteligența – caractere poligenice care sufereau același efect în populația umană și anume creșterea frecvenței alelelor ce stau la baza lor și exprimarea lor preponderentă.

Concluzii

Conform teoriei lui Andrewartha și Birch, numărul indivizilor unei populații naturale poate fi limitat în 3 moduri: a) prin limitarea resurselor naturale de hrana și a șansei de reproducere; b) prin inaccesibilitatea la aceste resurse și c) prin timpul prea scurt, când rata de naștere înregistrează valori pozitive (aceasta fiind și cea mai intensă).

Extrapolând această teorie la populația umană și mai exact la populația masculină ce ipotetic putea concura la transmiterea experienței tice rațiilor ulterioare, adversarii hanului (a liniei tice a hanului) în ral și a lui Ginghis Han în particular, nu aveau nici o șansa în fața vitezei și a ariei în care aceștia reușiseră prin statutul lor social să-și transmită ge.

ii de pe sunt doar începutul unui șir de analize populaționale care cel mai probabil vor culmina cu studii populaționale ale întregului uman și numai atunci prin compararea persoanelor din Asia cu cele din Europa sau cu alte regiuni ale globului, vom avea o imagine reală și complexă asupra modului în care Ginghis Han a participat la modelarea tică a populației umane și de ce nu, la destinul biologic al acesteia. Până atunci însă, un lucru este cert – prin acțiunile sale Ginghis Han a modelat structura tică a populației umane într-o manieră în care nimeni nu a reușit vreodată să-l egaleze.

Referințe

Glosar

Alela – formă alternativă a unei secvențe (ex. STR) prezentă într-o populație analizată; Cluster – o grupare de elemente care au caracteristici apropiate; Fenotip – suma însușirilor morfologice, fiziologice, biochimice și de comportament rezultate în urma interacțiunii genotipului cu mediul; Genotip – structura tică a unei celule/organism/individ. – totalitatea materialului tic al unei celule provenite de la un anumit organism, ce cuprinde atât setul cromozomial nuclear cât și -ul mitocondrial; Haplogrup – grup de haplotipuri similare care prezintă un strămoș comun; Haplotip – combinații de alele prezente la mai mulți loci, care se transmit înlănțuit în același cromozom; Homozigot – organism care are două forme (alele) identice ale aceleiași secvențe de , una moștenită de la mamă iar cealaltă de la tată; Heterozigot – organism care are două forme (alele) diferite ale aceleiași secvențe de , una moștenită de la mamă iar cealaltă de la tată; i STR (Short Tandeam Repeat) compuși din 2-6 nucleotide repetate în tandem.

 

Articol publicat în Revista online SF&F Galaxia 42 – Nr.5/2020

Lasă un comentariu