Sf La Tedx Bucharest2014
CategoriesDiverse

myTEDx

Cam așa arată discursul meu de la TEDx Bucharest 2014. Pe scurt, am mâncat cuvinte, le-am pocit pe altele, am făcut pauze lungi, m-am bâțâit și m-am uitat întruna la ebook-ul ce-l țineam în mâna stângă. Ce-i drept, am avut foarte mari emoții, accelerate parcă și de faptul că am aflat în ultima clipă de o problemă tehnică, ce nu a permis desfășurarea celor 31 de idei pe prompter-ul aflat în podeaua scenei (motiv pentru care am fost nevoit să apelez la acel e-book), dar și a faptului că a trebuit să intru primul pe scenă înlocuind un alt speaker (o colegă de scenă) căruia i se făcuse rău (evident tot de la emoții). Pentru cei care nu vorbesc zi de zi pe o scenă, TEDx se adeverește a fi un eveniment foarte stresant atât pentru organizatori cât mai ales pentru speakeri.

Dacă aș fi ales un discurs improvizat, în locul unuia învățat, nu aș fi putut reda (în doar 18 minute alocate), toate informațiile necesare mesajului, pe care mi-am propus să-l transmit. Cu toate acestea, abordarea mea a avut unele neajunsurile, pe care nu le-aș fi putut descoperi decât ajungând pe o astfel de scenă (vezi și Cum a fost la TEDx Bucharest 2014 – speaker view).

În video nu se vede foarte bine prezentarea Power Point care rula pe fundal. Sunt acolo câteva imagini importante care ar fi trebuit băgate la montaj.

Acum 200.000 de ani, Homo sapiens sapiens, își începea călătoria spre lumea în care trăim azi. El a plecat de undeva din Africa centrală, unde de mai bine de 6 milioane de ani Natura a explorat potențialul speciilor hominide creând specii după specii, unele mai adaptate la mediu decât celelalte: Australopithecus garhi, A. sediba, A. afarensis, Homo habilis, H. erectus, H. neanderthalensis… și acestea reprezintă doar câteva exemple din numărul mare de specii hominide descoperite până în momentul de față.
Dintre toate aceste specii doar una singura a supraviețuit… Omul!…
Ultima ruda apropiată a omului a dispărut acum 10.000 de ani, iar primatele, rudele noastre îndepărtate, cu care adesea ne place să ne comparam, au avut un strămoș comun cu noi, acum 14 milioane de ani.
Așadar, ne-au fost necesari 14 milioane de ani de evoluție pentru a ne diferenția de animale, din care 6 milioane doar pentru a ne cizela caracteristicile humanoide; zeci, sute sau poate mii de variante de lucru, ca în final să rămânem singura specie a genului nostru… Doamnelor, domnilor… aș zice că suntem niște învingători.
Să revenim la omenii moderni – Homo sapiens sapiens
Ieșirea din Africa s-a realizat cel mai probabil prin Peninsula Arabă de unde o parte au luat-o la vest, spre continentul european iar cealaltă parte, la est, spre cel asiatic. Aceasta călătorie nu a avut loc doar o singură dată, ci în valuri migratorii succesive, în decursul celor 200.000 de ani.
Ajuns în Europa omul modern l-a întâlnit pe Homo neanderthalensis, verișorul său solid și mai bine adaptat la climatul rece din nordul Europei. Există dovezi care sugerează că Homo sapiens sapiens s-a împerecheat cu Homo neanderthalensis înainte ca cel din urmă să iasă definitiv de pe scena vieții. Fragmente de ADN comune cu Homo neanderthalensis au fost găsite la oamenii moderni din Europa însă nu și la oamenii moderni din Africa. Se estimează că 1-4% din genomul omului de azi aparține neanderthalienilor. Dovezile în acest sens sunt zecile de rămășite neanderthaliene găsite pe teritoriul Europei. O mare parte din ele au fost analizate din punct de vedere genetic.
În Asia, omul modern a întâlnit o altă specie hominidă – denisovenienii. Dovada existenței lor a reprezentat-o nici mai mult nici mai puțin decât vârful degetului mic, probabil al unei femei tinere, ale cărui rămășite au fost descoperit în Peștera Denisova (de aici li se trage și numele). Un singur deget – o specie întreagă… foarte valoros în comparațiile genetice ulterioare.
În momentul de față nu știm cum arătau acești hominizi… dar știm că adaptarea populației tibetane, la condițiile de climă la altitudini foarte mări… este de fapt un caracter moștenit de la aceștia. Acest lucru ne indică faptul că omul modern s-a împerecheat și cu denisovenienii.
Nici neanderthalienii și nici denisovenienii nu erau foarte diferiți de noi, iar existența lor în Asia și Europa atestă faptul că majoritatea hominidelor și nu doar oamenii moderni, au avut dintotdeauna acest imbold de a migra afară din Africa spre locuri mai bune.
Mai mult, studii recente de antropogenetică sugerează că în genomul uman există un procent mic de ADN care ar aparține unei specii necunoscută încă nouă și care se presupune că a trăit undeva în Asia acum 30.000 de ani.
Așadar avem în genele noastre nu numai ADN-ul strămoșilor noștri, dar și pe cel al speciilor de hominide cu care am coexistat la un moment dat în călătoria noastră.
Cunoaștem detalii referitoare la migrația populațiilor umane datorită studiilor de antropologie și mai ales de genetică umană, care ne permit să studiem traseul parcurs de ADN-ul unei persoane de la primii oameni până în prezent.
Oamenii moderni care au pornit spre Europa au ajuns acum 45.000 de ani și pe teritoriul țării noastre, unde o parte din ei a rămas… De atunci și până în urmă cu 3000 de ani nu știm mai nimic despre oamenii care au trăit aici.
Născut, crescut și educat pe aceste meleaguri la un moment dat mi-am pus întrebarea: Ce suntem noi?… Primul răspuns care mi-a venit în minte a fost: „Suntem Români”. Dar ce sunt românii?… Și pornind pe acest fir mi-am propus prin mijloacele pe care le cunoșteam să aflu cât mai multe despre originea noastră. În acest, sens am realizat 3 studii de amploare privind structura genetică a populației umane de pe teritoriul României. Iar ultimul dintre ele m-a adus astăzi în fața dumneavoastră.
Fiecare studiu s-a axat pe câte un instrument genetic. Un instrument genetic reprezintă un set anume de secvențe de ADN cu localizare și proprietăți specifice, care ne ajută pe noi oamenii de știință, să observăm dimensiunile unui proces complex de transformare, cunoscut publicului larg sub denumirea generică de „Evoluție”.
De pildă, analizând ADN-ul existent în nucleul fiecărei celule putem observa schimbările recente care au avut loc la nivelul unei populații. Analizând ADN-ul cromozomului Y putem observa moștenirea lăsată de populațiile vechi pe linie paternă, iar analizând ADN-ul situat în mitocondrii putem observa moștenirea lăsată de populațiile vechi pe linie maternă.
Toate aceste studii, din perspectiva evolutivă sunt precum cadre desprinse dintr-o peliculă de film. Populațiile evoluează permanent. Acest film rulează de când a apărut viața pe Pământ. Cum nu putem trăi filmul vieții cap-coadă, noi oamenii simplificăm lucrurile. Este exact ca atunci când invitam pe cineva sa ne observe albumul de familie și zicem: „Aaa… uite aici eram euglenă.”, „Uite ce păr lung aveam când eram maimuță.”, „Ei… dar ce față avea stră-stră-străbunicul Homo Erectus.”, „Ah uite-l și pe vărul nostru Homo Neandertaliensis…”, „Astea sunt rudele mele recente… au migrat pe teritoriul asta acum 45.000 de ani…” și tot așa…
În momentul de față analizând ADN-ul nuclear am aflat ca populația umană de pe teritoriul României este un amestec de influențe latine, slave, grecești și turcice.
Analizând cromozomul Y – adică linia paternă, am descoperit că populația de pe teritoriul României este mai apropiată genetic de popoarele slave, decât de alte populații din jurul țării noastre.
Analizând ADN-ul mitocondrial – adică linia maternă, am descoperit că populația de pe teritoriul României este un amestec…
După cum se poate observa și la nivel populațional suntem un mare amestec.
Mai mult… dacă luam o persoană oarecare, nu ar fi de mirare dacă pe linie materna ea ar aparține unei anumite populații străvechi, pe linie paternă ar aparține alteia și din punct de vedere al ADN-ului nuclear, de asemenea, alteia.
Așadar, la nivel individual suntem un amestec, la nivel populațional suntem un amestec, iar la nivel de specie suntem tot un amestec.
Să vă dau un exemplu concret.
Dacă dispunem pe harta României un marker genetic – adică un segment de ADN din genomul nostru, pe care l-am analizat, vom observa un anumit pattern de distribuție care ne ajută să spunem că populația X este diferită de alta populație Y, pe baza frecvenței markerilor ADN…
Însă dacă luăm mai multe segmente de ADN (markeri genetici) și le transpunem pe aceeași hartă… lucrurile devin greu de diferențiat… și asta se întâmplă din simplul motiv că ADN-ul nostru are o dinamică diferită la nivel de segment, cromozom, populație, specie analizată, ș.a.m.d. Cu alte cuvinte lucrurile se complică tot mai mult cu cât trecem de la micro la macro și ceea ce e cel mai important… e că lucrurile, în general, tind să fie foarte-foarte amestecate, în așa fel încât unicitatea fiecăruia dintre noi derivă mai întâi din variabilitate și apoi din structură.
Așa funcționează Natura – amestecă pentru a avea întotdeauna un font de gene de rezervă care să le permită organismelor să se adapteze la mediu când acesta se modifică… si când spun asta mă refer la schimbări climaterice, boli infecțioase, expunerea la radiații, stres, etc.
Suntem atât de amestecați încât noțiunile de roman, dac, trac sunt din perspectiva genetică termeni pur teoretici. Apartenența la un grup poate fi considerată o chestiune de context și până la urmă de alegere.
Spre deosebire de studiile anterioare, ultimul studiu pe care l-am desfășurat, a fost făcut public. În încercarea mea de analiza ADN-ului mitocondrial pentru populația umană din România, am oferit șansa fiecărui participant să-și afle gratuit originea genetică pe linie maternă în schimbul participării sale la studiu.
După ce studiul a fost mediatizat în presa scrisa și la radio, oamenii interesați mă contactau, eu le ofeream indicații cum să-și recolteze singuri probele biologice, îmi trimiteau probe și dacă totul era conform unor cerințe pe care le-am stabilit încă de la început, le ofeream rezultatul analizei ADN-ului lor și… ceea ce este foarte important… le ofeream instrumentele necesare pentru a-și interpreta singuri rezultatul.
Pentru mine reacțiile au fost oarecum surprinzătoare…
ADN-ul mitocondrial se află în mitocondrii, care se regăsesc la toate eucariotele. Existenta lor , respectiv a ADN-ului ce îl conțin, ne permit să călătorim în jos pe arborele filogenetic dincolo de specia noastră. I-am explicat asta unui participant coleg de breaslă, însă mi-a spus: „Nu nu, tu sa te oprești la Adam si Eva!” …
Mulți participanți au făcut corelații cu unele informații din trecutul familiei lor sau cu anumite caracteristici personale. Am auzit propoziții precum… “un străbunic de al meu se trăgea din Rusia” sau… „știam eu că s-ar putea sa am ceva în comun cu vikingii după culoarea părului, a ochilor a tenului, etc.” sau „am simțit dintotdeauna o atracție pentru popoarele arabe, acum știu și de ce… Cândva am avut strămoși comuni” etc.
Mulți români doreau să afle dacă sunt daci sau romani, deși rezoluția ADN-ului mitocondrial e de câteva zeci de mii de ani. Iar dacii sau romanii sunt noțiuni nesemnificative pe această scală a timpului. În plus, dacii și romanii erau la rândul un amestec de populații / amestecuri de populații.
La un moment dat, după ce am povestit toate detaliile studiului meu, o amică, mai în glumă, mai în serios m-a întrebat: „Ei și ce?”, (pauza) „Cu ce mă ajută pe mine să știu că acum un catralion de ani un strămoș de al meu a trecut pe undeva s-au s-a întâlnit cu nu știu ce populație…”. Și asta m-a pus puțin pe gânduri. Nu m-am întrebat niciodată până atunci, cu ce mă ajută pe mine să știu aceste lucruri?…
Fiecare om care a participat la acest studiu a avut o motivație proprie. Aflarea trecutului genetic, pe mine unul, m-a ajutat să mă integrez în imaginea de ansamblu a vieți pe Pământ. Mi-a dat acel sentiment de apartenență la ceva măreț. M-a făcut să înțeleg că eu nu sunt un individ oarecare care se prezintă în fața dumneavoastră cu o poveste. Eu port povestea… Sunt o bucățică infimă, dar nu lipsită de importanță, dintr-un șir de evenimente unice care a făcut posibilă existența noastră acum și aici. Sunt dovada vie a 3,6 miliarde de ani de evoluție. Sunt un om care a se trage dintr-o populație care are un trecut și o poveste, o populație dintr-o specie care are un trecut și o poveste, o specie din multe alte specii care au răzbit să EXISTE cu trecutul și povestea ei. Sunt o variantă pe care Natura o supune încercării… Sunt o rotiță mică-mică de tot dintr-un angrenaj colosal, conștient de sine și de existența acestuia. Sunt un om care poartă mai departe povara luptei pentru supraviețuire așa cum faci și tu … Și tu … Și tu…. Sunt un om!…
Populațiile străvechi (vezi dacii și romanii) nu mai există azi… ele s-au modificat atât de mult încât cu greu poți să stabilești ce a fost una sau alta. Același lucru se va întâmpla inevitabil și cu populația actuală de pe teritoriul României și populația umană de pe Terra.
Alb, negru, galben, latin, slav, dac, român, turc, bulgar, sârb, ungur, moldovean, rrom, maghiar, tătar, sas, aromân, lipovean, etc… sunt etichete care s-au dezlipit sau care se vor dezlipi în timp.
Sigura constantă în toată această poveste este faptul că evoluăm și la un moment dat vom dispărea pentru a lăsa loc altora… mai puternici, mai adaptați… poate copiii noștri, poate altceva!…
Și atunci mă întreb și vă întreb… de ce nu ne-am ridica noi deasupra individului, deasupra grupului din care facem parte, deasupra populației… ca să gândim la nivel de specie… să facem lucrurile să fie posibile și pentru urmașii noștri, să avem o planetă pe care să o poată dezvolta așa cum am putut și noi și apoi la rândul lor să continue călătoria noastră mai departe… poate către stele!…

Last Updated on 03.03.2022 by Mugo

Lasă un comentariu