Mana Stanga A Intunericului Coperta Nemira
CategoriesGolem14Recenzii

Mâna stângă a întunericului

Mâna stângă a întunericului este lumina. Un fel de parte albă / bună dintr-un yin și yang pe o planetă numită de terrani „Iarnă”…
Relax… nu asta este cheia cărții scrisă de Ursula K. Le Guin ci unul din detaliile care te agață și fac din această carte o lectură interesantă.

Cartea poate fi împărțită în trei segmente distincte: introducerea în necunoscut (planeta Iarnă și locuitorii ei hermafrodiți), deznodământul (pe care vă las singuri să-l descoperiți) și între cele două – călătoria pe ghețar (un fel de Antartica la noi), care mie unul mi s-a părut prea lungă și prea asemănătoare cu o expediție polară de pe Pământ.

Multe lucruri sunt similare cu cele de pe Pământ întrucât Iarnă este în universul creat de scriitoare una din planetele însămânțate cu oameni de niște ființe primordiale. Ceea ce face însă ca Iarnă să fie o planetă exotică, din perspectiva noastră, este hermafroditismul speciei umane, respectiv al locuitorilor ei.

La acest capitol autoarea și-a dezvăluit adevărata sa valoare. Surprinde atât de bine lumea construită în jurul acestui detaliu încât la un moment dat te face să te simți incomplet. Ca și cum noi oamenii de pe Terra, bărbați sau femei suntem doar jumătăți din paleta de trăiri umane posibile. Un om complet ar fi în viziunea autoarei un hermafrodit care s-ar bucura în funcție de context, de toate acele mici diferențe pe care noi le atribuim dimorfismului sexual.

Am cunoscut persoane care la întrebarea „ce vrei să fie copilul tău, băiat sau fată?” răspundeau că și-ar dori gemeni dizigoți (unul băiat iar celălalt fată) ca să se bucure de ambele experiențe. Cum ar fi însă să te poți bucura (sau nu) de asta, nu prin creșterea urmașilor, ci prin experimentarea unei vieți monosexuale? Aspectele deloc insignifiante care derivă din asta, sunt descrie pe larg de Le Guin în prima parte a cărții.

Un om de pe Iarnă poate fi un războinic neînfricat și peste ceva timp o ființă delicată care încearcă să te seducă. Într-un exercițiu de imaginație înfățișarea și comportamentul acestor oameni cred ca ar putea fi încadrate undeva între cel al unor transsexuali asiatici și elfii din Stăpânul inelelor.

Dimorfismul sexual la oamenii de pe Iarnă se accentua doar în perioada în care aceștia deveneau activi sexual… un fel de perioadă de rut existentă și la unele mamifere de pe Pământ. Ceea ce mi s-a părut interesant și ilar în același timp a fost faptul că acești oameni deși erau minoritari în spectrul speciei umane ce populau alte planete în univers, îl vedeau pe Ai (trimisul Ecumenului venit pe Iarnă cu misiunea de a atrage în această alianță o nouă planetă), un fel de pervers pentru ca avea permanent expuse semnele „fertilității”…

Asta îmi amintește de un filmuleț umoristic în care un om de știință realiza disecția unui extraterestru humanoid. Acesta era întins pe o masă și era pe jumătate acoperit cu un cearceaf. Savantul nostru și-a început examinare cu partea vizibilă, adică cu capul. După ce a analizat el cu mare interes ceea ce părea a fi o trompă (luând-o la palpat, mirosind-o, trăgând de ea în toate părțile, etc.), a descoperit într-un final că extraterestrul avea și un nas ca al nostru, dar acesta era situat undeva între picioare… :))))

Ca să ne punem pentru o clipă în pielea celor de pe Iarnă ar trebui să ne imaginam cum am fi la un moment dat vizitați de astfel de ființe care își expun la vedere trompa și își ascund nasul în pantaloni… Niște perversități!…

Lăsând gluma la o parte „Mâna stângă a întunericului” este un excelent jurnal antropologic scris de un semen de al nostru ajuns pe o planeta în care Natura a evoluat altfel.

Cartea de debut a scriitoarei Ursula K. Le Guin a fost discutată în cadrul Clubului de Lectura Nemira cu numărul 20 și chiar dacă nu am reușit să o termin până la club… mi-a plăcut îndeajuns cât să vreau să o citesc și după ce am auzit părerile celor care au fost prezenți la club. Mie mai rar mi se întâmplă asta…

Cartea mi-a fost recomandată prima oară de Dragoș C. Butuzea. Alte cărți recomandate de el găsiți în articolul său „100 de cărți ne-celebre de nelipsit unui cititor «profesionist»

Last Updated on 04.03.2022 by Mugo

Lasă un comentariu