Mă crucesc cu două mâini…

Azi… m-a plesnit singurătatea…
– Unde te-ai pitit până acum, curvo?!…
Mi-a zâmbit șăgalnic…
– În spatele tău… Mă crucesc cu două mâini… de tine, de mine, de tot ceea ce vine…
–  Ahh… Moarteo să mori tu!… Eu mai am de chinuit…
Și-a tras încet roba neagră peste coapsa dezvelită… Era atât de senzuală… M-a sărutat pe obraz… apoi a dispărut…
–  Mă voi întoarce… se auzi doar o șoaptă în urma ei…

Lasă un comentariu