La ce îți mai trebuie televizor când visezi așa ceva…

Eram în bucătăria proprie… Încercam, la o cafea, să-mi conving mentorul de vreo 73 de ani, să-mi accepte teza. O teză… cu prea multe ipoteze și prea puține dovezi. Îmi expuneam raționamentul sperând, cumva, că asta o va convinge să îmi susțină mai departe a.

Zgomotul puternic de motoare, venit de afară, m-a făcut să-mi întrerup discursul. M-am ridicat în picioare pentru a vedea mai bine pe fereastră…
Două perechi de aeronave erau angajate într-o urmărire haotică. Urmăritorii erau plini de armament, aeronavele urmărite păreau civile. Rachetele au zburat la sigur… Exploziile s-au auzit de îndată, urmate de exclamațiile ilor care priveau și ei intrigați toată scena… Aeronavele greoaie s-au întors necontrolate către zona populată, plină de blocuri… Undeva în apropiere s-au prăbușit zgomotos, distrugând totul în calea lor. Suflul de aer încărcat cu bucăți de fuzelaj și moloz s-a năpustit asupra ferestrei… Nu am avut timp să rostesc decât…
– Pe burtă!…

Lasă un comentariu