Evoluția este procesul prin care, pornind de la cele mai primitive organisme, s-a ajuns la diversitatea de astăzi a lumii vii.
Altfel spus (și mai corect științific), evoluția din punct de vedere biologic reprezintă schimbarea caracteristicilor ereditare ale populațiilor biologice de-a lungul generațiilor succesive. Aceste caracteristici sunt expresiile genelor care sunt transmise de la părinte la descendenți în timpul reproducerii. Caracteristicile diferite au tendința de a exista în cadrul unei populații date ca urmare a mutației, recombinării genetice și a altor surse de variație genetică. Evoluția apare atunci când procesele evolutive cum ar fi selecția naturală (inclusiv selecția sexuală) și fluctuația genetică acționează asupra acestei variații, rezultând anumite caracteristici care devin mai frecvente sau rare în cadrul unei populații. Acest proces de evoluție a dat naștere biodiversității la toate nivelurile de organizare biologică, inclusiv nivelurile speciilor, organismelor individuale și moleculelor.
Deasupra acestei dimensiunii evoluția există și la nivel cultural (memetic) cu procese mai mult sau mai puțin similare cu cele ale evoluției biologice (genetice).
Evoluția reflectă una din legile Universului în care existăm și anume tendința materiei de a se… complexifică. Îmi cer scuze pentru acest termen, care nu e decât o tentativă sărăcăcioasă de a explica faptul că, într-un context favorabil… oportun, materia are tendința de a deveni tot mai complexă, odată cu trecerea timpului. Iar acest context este o noțiune foarte relativă.
Și totuși încotro merge evoluția?
Dacă ar fi să răspund într-un sens metaforic aș zice că evoluția merge spre oportunism. În sens practic evoluția nu merge spre ceva anume ci ea există și poate fi observată. Indiferent de natura replicatorului (genă, memă, tremă), acesta se adaptează la mediul de existență sau dispare. Cei mai buni replicatori dintr-un anumit mediu pot dispare odată cu schimbarea bruscă a mediului. Din acest punct de vedere cei mai de succes replicatori sunt cei care dăinuie cel mai mult pe scara timpului, se adaptează permanent și deci au cea mai lungă evoluție.
Un exemplu de evoluție genetică ar fi cea mai veche genă cunoscută, cea care codifică enzima glutamin sintetaza, care creează aminoacidul glutamina din glutamat și amoniac. Deoarece această enzimă este o parte crucială a modului în care celulele produc proteine și elimină excesul de azot, selecția naturală a păstrat-o neschimbată. Fiecare organism viu folosește această genă, care a apărut acum mai bine de 2 miliarde de ani în urma – înainte de apariția primelor celule nucleate.
Un exemplu de evoluție a memetică în cultura umană ar fi toate ideile, gândurile și comportamentele cu rol în potențarea caracteristicilor sexuale sau reproductive, de la moda vestimentară și până la operațiile estetice duse la extrem.
Un exemplu de evoluție tremetică ar reprezenta-o scrierile antice care au supraviețuit până în zilele noastre (vezi Tablițele de la Tărtăria) și modul lor de transmitere, care a permis ca informația acestora să fie acum accesibilă oricărei persoane care are internet.
Dovezile evoluției sunt irefutabile. Persoanele care încă o mai contestă, contestă de fapt evidența și cad în ridicolul creării de realități fantasmagorice de teapa celor care cred că Pământul este plat sau că vaccinurile provoacă Autism.
Referințe:
- Hall & Hallgrimsson 2008 – Evolution Resources. Washington, DC: National Academies of Sciences, Engineering, and Medicine. 2016. Archived from the original on 2016-06-03.
- Futuyma, Douglas J.; Kirkpatrick, Mark (2017). Mutation and variation. Evolution (Fourth ed.). Sunderland, Massachusetts: Sinauer Associates, Inc. pp. 79–102. ISBN 978-1-60535-605-1.
- Scott-Phillips, Thomas C.; Laland, Kevin N.; Shuker, David M.; Dickins, Thomas E.; West, Stuart A. (May 2014). „The Niche Construction Perspective: A Critical Appraisal”. Evolution. 68 (5): 1231–1243. doi:10.1111/evo.12332.
Last Updated on 03.03.2022 by Mugo