Cum drumurile până la primărie presupuneau un traseu ce tăia Bucureștiul în două, sau un ocol pe centură (aprox. 1-2,5 h în funcție de trafic), mi-am propus ca atunci când merg la primărie, să rezolv cât mai multe lucruri posibil.
Odată cu depunerea declarației fiscale am întrebat și de posibilitatea cedării terenului de drum (terenul are 80 mp cotă parte din drum). Am fost îndrumat de la Contabilitate la o anumită doamnă „de la IT” care se ocupa cu astfel de solicitări. Doamna respectivă mi-a oferit indicații despre cum să fac o cerere scrisă de mână, pe care mai apoi am depus-o la Registratură.
După cele, deja, 30 de zile sfinte… atunci când am ridicat Decizia de impunere a impozitului, am trecut și pe la doamna „de la IT”, care mi-a explicat că sunt primul sau al doilea care depune o astfel de cerere pe strada respectivă, dintr-un număr de vreo 50 de proprietăți și m-a invitat să-mi conving vecinii să depună și ei cereri dacă doresc ca în viitor primăria să poată asfalta drumul și eventual să dezvolte alte proiecte de infrastructură. Asta din punct de vedere teoretic căci practic primăria oricum nu avea planuri de investiții pentru zona respectivă. Misiune imposibilă, mi-am zis și apoi am realizat pe loc că drum asfaltat am prea puține șanse să văd în următorii ani.
Procedura presupune ca fiecare proprietar din cei care au teren pe strada respectivă, să depună o cerere de cedare către primărie, sau măcar pe grupuri mai mici, dar care să înceapă de la drumul principal. Apoi proprietarii și reprezentanți de la primărie ar trebui să ajungă la un notar (sau invers), unde să se facă trecerea legală a terenurilor cotă parte din drum, în domeniul public.
Am văzut că cei care au case deja construite acolo și-au pus pietriș în dreptul terenurilor lor. O basculantă de pietriș costa în jur de 1000 lei.
Last Updated on 03.03.2022 by Mugo