În slujba virusului

Virusurile sunt prototipurile replicatorilor.

Un replicator reprezintă un anumit tip de informație care se auto-perpetuează prin mijloace fizice. În momentul de față se cunosc trei mari tipuri de replicatori: genele, memele (conform definiției lui Richard Dawkins) și tremele (conform definiției lui Susan Blackmore). Principala caracteristică a acestora este aceea că au mijloace de multiplicare/răspândire înalt specifice în funcție de natura lor.

Genele (mai corect spus informația genetică eredirară) se perpetuează prin intermediul organismelor vii, memele prin intermediul minților (creierul) organismelor vii inteligente, iar tremele prin intermediul tehnologiilor dezvoltate de organismelor vii inteligente.

Virusurile nu sunt considerate organisme vii datorită lipsei capacitații de reproducere, însă aceste entități sunt niște replicatori desăvârșiți, căci reușesc să se auto-perpetueze cu ajutorul unor gazde, adică prin intermediul unor organismelor vii capabile de reproducere, pe care le parazitează. Virusurile nu sunt altceva decât material genetic învelit într-o capsidă proteică, care deturnează celulele organismelor (complexe) spre a rula propriul program, propriile gene… replicatorul desăvârșit.

Un virus „nu are intenția” de a-și elimina gazdele, căci fără ele nu s-ar putea reproduce. Acestea se folosesc de gazde, pentru a infecta alte gazde, până ce îi consuma toate resursele necesare homeostaziei vitale și apoi încetează să mai existe odată cu moartea gazdei, dar nu înainte ca mii până la miliarde de copii virale să fi fost distribuite altor zeci, sute, mii până la milioanele de alta gazde, care la rândul lor infectează alte gazde într-un proces exponențial.

Virusurile nu țin întotdeauna cont de specie. Dacă o specie nouă îi va oferi suportul necesar perpetuării, acestea o vor parazita.

Virusurile sunt peste tot în natură, parazitând organisme din toate nișele ecologice. Si exista virusuri care transcend acesta nișe ecologice infectând specii care prin modul lor de viață le avantajează perpetuarea. Se estimează că numai la mamifere ar exista 320,000 de virusuri. Fără ele noi oamenii nu am fi fost ceea ce suntem azi… ele au fost și încă mai sunt un instrument al selecției naturale.

Așa s-a întâmplat și cu trecerea SARS-COV-2 de la lilieci la oameni. Dacă aceasta trecere a fost inițial o întâmplare, ulterior a devenit o excepțională sursă de lansare a acestui virus spre noi dimensiuni de răspândire.

Spre deosebire de lilieci, oamenii călătoresc pe distanțe foarte mari și au un stil de viață care permite virusului să acopere o arie geografică impresionantă, daca nu chiar întreg mapamondul.

Numai că acest virus „are o problemă” infectând o specie inteligentă. Aceasta din urma va găsi un remediu pentru pagubele colaterale create de acțiunile sale. E o cursă a înarmărilor și până ce specia inteligentă va învăța să se apere, virusul se va perpetua nestingherit pe noul „teritoriu reproductiv” cu consecințele de rigoare, percepute de noi ca tragedii umane.
Și mai are un avantaj acest virus. Infectând o specie inteligentă a declanșat la rândul său o serie de alți replicatori (memele și tremele) care îl ajută în răspândire în ciuda istețimii gazdei sale, omul.

Și asta pentru că oamenii sunt împărțiți în multe categorii și unele dintre ele nu înțeleg avantajele binelui comun.

Există o categorie care suferă de paranoia și mania persecuției, numită a conspiraționiștilor, care neagă însăși existența virusului și consideră că efectele sale sunt rodul semenilor lor care doresc cu orice preț să-i manipuleze… Să le schimbe viața, să-i controleze prin reguli luate împotriva virusului. Să nu-i mai lase „să fie liberi”, orice ar însemna asta.

Există o categorie a escrocilor, care profită de dezechilibrul social provocat de tragediile umane și încearcă să își atragă foloase personale în paguba binelui colectiv.

O altă categorie se consideră protejată de o aură divină și deci nu ia nicio măsură în combaterea virusului, aceasta este categoria religioșilor, a celor care cred mai mult în povești și mai puțin în știință.

Mai există și o categorie a celor rupți de realitate, fie pentru că sunt încărcați de alte boli fie pentru că natura nu i-a înzestrat cu mai mult. Aceasta este categoria celor mai puțin norocoși.

Și în final există o categorie a „clovnilor” care iau în derâdere măsurile luate împotriva virusului, cu scopul de a câștiga capital politic sau de ași apăra interesele financiare.

Toate aceste categorii de oameni sunt în slujba virusului (SARS-COV-2). Ei lucrează pentru virus și nu sunt conștienți de asta decât când e prea târziu.

Există chiar și un termen pentru fenomenul paralel care afectează oamenii în vreme de pandemie: infodemie.
Virusul a reușit să se transmită mai nou,  folosindu-se de memele specifice speciei umane. Memele conspiraționiste îi oferă diseminarea în populație, tremele la rândul lor amplifică memele, care la rândul lor amplifică transferul biologic al genelor virale într-un tăvălug amețitor.

Dacă SARS-CoV-2 ar fi o entitate inteligentă, ea ar mânca popcorn în timp ce ar privi la spectacolul oferit de specia noastră. În realitate nefiind decât un replicator, puțin îi pasă de acest spectacol, în esență grotesc doar pentru unii oameni – cei din linia întâi.

NU e suficient să luptăm doar împotriva virusului prin mijloacele clasice. E timpul să luptăm și cu ignoranța noastră, cu noi înșine, cu mintea noastră folosită pe post de releu și până la urmă cu egoismul nostru…

Referințe

Articol publicat în Revista online SF&F Galaxia 42 – Nr.16/2020

Lasă un comentariu