Genotipare Umană în Biocriminalistică şi Paleogenetică

Stanciu F, Stoian D. 2006, 162 p., Editura Semne. ISBN 973-624-368-0

CUPRINS

Capitolul 1. Introducere în studiul ticii judiciare și al paleoticii umane – 1.1. Scurt istoric, 1.2. judiciară, 1.3. Paleo umană, 1.4. Limite și diferențe științifice între judiciară și paleo umană.

Capitolul 2. Particularităţi ce țin de natura probei biologice de proveniența a extractului de 2.1. Prelevarea și păstrare probelor biologice, 2.2. Surse de uman, 2.2.1. Sângele, 2.2.2. Sperma, 2.2.3. Urina, 2.2.4. Saliva, 2.2.5. Țesuturi ale organelor interne, 2.2.6. Țesutul tegumentar, 2.2.7. Țesutul osos, 2.2.8. Țesutul dentar, 2.2.9. Firul de păr, 2.2.10. Alte potențiale surse, 2.3. Variații cantitative ale -ului, 2.4. Factori și procese ce concură la degradarea probelor biologice, respectiv a acizilor nucleici, 2.4.1. Factori degradatori ante-mortem, 2.4.2. Factori degradatori post-mortem.

Capitolul 3. i tici – 3.1. Definirea conceptului de tic, 3.2. Clasificarea ilor, 3.3. Scurtă introducere în metodele și tehnicile de identificare ale ilor moleculari , utilizate în paleo umană și biocriminalistică, 3.3.1. Izolarea -ului, 3.3.2. Restricția enzimatică, 3.3.3. Analiza spectofotometrică și fluorometrică, 3.3.4. Electroforeza, 3.3.5. Hibridizarea moleculara (Sothern Blotting), 3.3.6. Reacția de polimerizare în lanț (PCR), 3.3.7. Secvențierea, 3.4. i moleculari uzitați în studiile de genotipare umană, 3.4.1. Introducere în studiul microsateliţilor (STR), 3.4.2. i moleculari mitocondriali, 3.4.3. i moleculari nucleari.

Capitolul 4. Aspecte finale ale studiilor de tică judiciară și paleotică umană – 4.1. Autenticitatea rezultatelor, 4.1.1. Surse de contaminare, 4.1.2. Eliminarea contaminării, 4.1.3. Validarea rezultatelor, 4.2. Utilitatea ilor moleculari în studiile de paleo umană și biocriminalistică, 4.2.1. filotici și ceile moleculare, 4.2.2. Diagnostic post-mortem, 4.2.3. Profilul fenotipic, 4.2.4. Identificare de persoane, 4.2.5. Testul de paternitate, 4.3. Considerente etice ale studiilor de tică judiciară și paleotică umană, 4.4. Predicții cu privire la evoluția metodelor de studiu în biocriminalistică și paleotică umană.

Capitolul 5. Norme și legi – 5.1. Valoarea probatorie şi atribuirea profilului în Criminalistică, 5.1.1. Atribuirea profilului , 5.1.2 Baze de date , 5.2. Metoda identificării profilului – mijloc de probă, 5.2.1. Probațiunea în procesul penal pe baza profilului , 5.2.2. Metoda identificării profilului – mijloc de probă în procesul civil, 5.3. Reglementari internaționale privind investigația criminalistică pentru identificare pe baza profilului , 5.3.1. Reglementari în legislația SUA privind identificarea biocriminalistică a profilului , 5.3.2. Reglementări în legislația europeana privind identificarea biocriminalistică pe baza profilului .

Bibliografie

Anexe

Lasă un comentariu