Multe lucruri frumoase și interesante s-au petrecut la ediția din acest an a Târgului de carte SF&F „Final Frontier”. Redau în această postare înregistrarea unui eveniment, pe care eu unul l-am așteptat cu interes după ce am aflat că Liviu Szoke (de la fansf.wordpress.com) strânge întrebări de la bloggerii SF&F, special pentru această întâlnire. În program, evenimentul a avut următoarea descriere:
SÂMBĂTĂ 2 aprilie
17.00 – 19.00. Edituri, colecții
Moderator: Liviu Szoke (1).
Invitați: Ana Nicolau (Nemira) (2), Bogdan Hrib (Tritonic) (3), Șerban Andrei Mazilu (Crux) (5), Horia Nicola Ursu (Millennium) (4)
*(1-5) ordinea invitaților de la stânga spre dreapta în fotografia de copertă.
Așa cum m-am așteptat, bazându-mă pe experiența de la FF4 (2015), acest tip de eveniment a fost pe placul cititorilor de SF&F prin prisma faptului că au aflat proiecțiile editoriale ale principalelor edituri de SF&F din România, dar și pe cel al scriitorilor, care văd în aceste edituri potențiale locuri de publicare.
Mai jos lista cu întrebările strânse de Liviu Szoke (pentru care îi mulțumesc și pe această cale):
Nemira
- La cât apreciați a fi numărul de cititori plătitori de carte SF, Fantasy și genuri conexe în România? Credeți că numărul respectiv poate susține piața de carte de literatură speculativă românească? Dacă nu, ce se poate face în acest caz? Cum îi convingem să cumpere regulat cărțile publicate lună de lună? Credeți că editorii înșiși ar trebui să se implice mai mult în comentariile de pe rețelele de socializare referitoare la aceste apariții, alături, bineînțeles, de PR? Se pot face campanii în școli, să se educe cititorii de mici? Aveți astfel de strategii?
- Se poate autosusține o editură publicând doar literatură speculativă, nemaiavând și alte colecții nu neapărat ajutătoare, ci poate pentru diversificare?
- Ce se poate face în cazul seriilor care se întind pe 3 sau mai multe volume? Ce se poate face să fie convinși cititorii plătitori să cumpere seria încă de la primul volum, să nu mai auzim comentarii de genul „nu cumpăr seria decât atunci când vor fi publicate toate volumele, pentru că mi-e frică de faptul că editura se va opri la jumătatea seriei sau după primul volum pentru că seria nu se vinde”? Cum poate oferi editura o garanție că acea serie va fi dusă la bun sfârșit? Credeți că ar fi o soluție ca în cazul nefericit în care o serie nu se vinde, editura să dea un comunicat la sfârșitul anului sau la un an după apariția acelui volum și să spună: uite, stopăm publicarea acelei serii pentru că din primul volum nu s-au vândut decât atâtea exemplare? Credeți c-ar fi o soluție publicarea doar de serii în curs de scriere, încă neterminate, cum e cazul cu A Song of Ice and Fire a lui Martin sau cu Stormlight Archive a lui Sanderson? Păstrează acestea suspansul și nerăbdarea cititorului vie, în așa fel încât să dea năvală să cumpere cartea imediat cum apare? Și cum se poate face ca acel nou volum să nu apară la un an sau ani de la apariția lui pe piața mondială, pentru că în acest caz e posibil să se piardă o parte din cumpărători, care și-l vor cumpăra în engleză imediat cum apare?
- Se poate realiza o mai mare transparență legat de ce urmează să apară? De exemplu, cataloage cu seriile sau volumele de sine stătătoare care au fost deja cumpărate, ca să nu mai existe argumentul că nu putem da din casă pentru că altfel vor supralicita celelalte edituri și ne vor fura autorii de sub nas? Nu credeți că ar afla astfel mult mai multă lume ce urmează să apară și poate o parte din cumpărători vor avea răbdare să apară cartea în română înainte de a se grăbi să și-o cumpere în engleză?
- S-ar putea organiza campanii de promovare mult mai vizibile a autorilor din portofoliu în vederea unor eventuale viitoare vizite la noi în țară, invitați fiind de editura/editurile care-i publică? Și n-ar fi mai eficient ca în cazul scriitorilor publicați de două sau mai multe edituri să existe o colaborare între aceste edituri, pentru ca această vizită să fie mult mai bine pusă la punct? Uite, de exemplu N.K. Jemisin are serii luate și la Nemira, și la Paladin. Dacă cele două edituri și-ar uni forțele, nu s-ar ajunge la un rezultat mai bun? Și n-ar trebui ca acești autori vedetă să fie promovați mult mai bine, pentru ca o mult mai mare parte din publicul cumpărător să afle despre ei și să știe despre cine e vorba atunci când acești autori vor veni la noi?
- De ce nu se vând autorii români la fel de bine ca cei străini? Iar cei care se vând, pentru că se vând, cel puțin o parte din ei, se vând doar datorită numelor și reputației pe care și le-au construit de-a lungul timpului? Ce se poate face în cazul unui debutant, care nu are deja un nume arhicunoscut? Cum convingeți publicul că acea carte merită cumpărată? Ce trebuie și cum trebuie să scrie un autor nou pentru a ajunge într-un final să i se publice cartea la editura respectivă? Cum facem să le schimbăm mentalitatea cititorilor care consideră că doar anglo-saxonii scriu literatură speculativă de calitate, iar românii nu? Se pot schimba aceste percepții în timp? Cum? Cum se pot descurca o parte din edituri publicând doar autori români? Se pot exporta cu succes scrierile autorilor români? Ce se poate face ca scrierile lor să ajungă pe piața de carte străină? Se pot promova? Se dorește promovarea lor?
- Am citit interviurile realizate de revista Forbes cu mai mulți directori de edituri și toți spuneau că librăriile fizice practică niște comisioane nejustificat de mari, ajungând să oprească din prețul cărții chiar și 50 sau 60 la sută (ba Diverta chiar adaugă și de la ea la prețul de vânzare al cărții, eu însumi am văzut acest lucru la o parte din cărți, un adaos). Editurilor le convine o asemenea stare de fapt? Se poate crea o asociație, un fel de sindicat al editurilor, care să le reprezinte interesele dacă s-ar ajunge la astfel de discuții? Sau e mai bine „fiecare pentru el”? Ce se poate face pentru a contracara campaniile practicate uneori de magazinele online care vând și cărți (sau numai cărți), atunci când au prețuri de dumping, ajungând să vândă o carte chiar și cu doi lei? Le convine editurilor acest lucru? Și de ce credeți că există această întrerupere de cash-flow între librării și edituri, chiar dacă se vând destul de bine cărțile în aceste librării?
- Și câteva întrebări care probabil că sunt pe buzele tuturor: ce se întâmplă cu CPSFA și cu colecția Maeștrii SF-ului Românesc? Vor mai fi reluate? De ce nu s-a acordat premiul întâi la concursul de manuscrise „Valentin Nicolau”?
Crux Publishing
- Suplimentar, vreau să vă întreb cum vă descurcați acum, la un an de la înființare, publicând doar autori români, căci încă n-a apărut Conan? Ce vă doriți voi să faceți cu editura voastră? Să vă aducă un venit suplimentar și vizibilitate în rândul fanilor, sau să devină o afacere serioasă, aducătoare de profit și pentru voi, și pentru autorii și angajații voștri? Explicați-ne cum de vă puteți plăti autorii, în condițiile în care majoritatea autorilor români publicați la noi la alte edituri se plâng că n-au primit niciun ban? Poate un autor român de literatură speculativă să trăiască din scris? Va putea vreodată? Ce se poate face în această situație? Veți continua să acceptați manuscrise de la autori noi sau vreți să vă formați un grup stabil de autori și să continuați doar alături de ei?
Millennium Books
- Cum merge editura Millennium Books la aproape unsprezece ani de la înființare? Cum se poate descurca publicând exclusiv autori români? Care sunt scopurile ei? Să progreseze, extinzându-și portofoliul, sau să rămână la grupul de autori, o parte din ei chiar debutați și consacrați de Millennium Books? Te gândești să publici și autori străini? Vei continua să vinzi doar online și la târguri sau te gândești să pătrunzi și în librăriile fizice? Vei mai continua seria Compania Neagră sau vânzările au îngropat-o definitiv? Și ce se poate face ca revista Galileo să apară în sfârșit într-un ritm regulat, trimestrial, semestrial sau altfel?
Tritonic
- Cum merge editura Tritonic pe piața de beletristică românească? De ce o pauză atât de lungă între aparițiile regulate ale colecției fiction.ro/sci-fi/fantasy și cele sporadice de anul trecut și anul acesta? De ce reluarea publicării de SF și fantasy tocmai acum? Te gândești să relansezi colecția și să publici regulat SF și fantasy? Dacă da, vor fi și autori străini sau doar români? Ce trebuie și cum trebuie să scrie autorii români ca să fie publicați de Tritonic? Și o întrebare care mă/ne arde de mult timp: e vreo șansă ca trilogiile neterminate ale lui Kim Stanley Robinson și R. Scott Baker să fie duse la bun sfârșit? Mai e câte un volum din fiecare.
- A ajuns piața românească de SFF suficient de matură încât să treacă de ”adolescența” strict anglo-saxonă și să guste și alte filoane culturale? Avem o tradiție ante-decembristă cu autori ruși și francezi, care a mai supraviețuit la începutul anilor 90 și apoi a murit. Poate fi renăscută? Pe de altă parte, în plan mondial se ridică stele noi din zone exotice precum China (Liu Cixin) sau Finlanda (Rajaniemi), ori noi doar pentru români, ca Sapkowski (Polonia). Vor românii să citească așa ceva? Sunt pregătite editurile să-i ofere? Poate fi acesta un trend la care să se alăture, întâi pe piața internă, apoi externă, și scriitorii români?
- Piața și publicul SFF românești au ratat în evoluția lor niște etape cu autori celebri și serii faimoase, precum Elric de Melnibone al lui Michael Moorcock sau J.G. Ballard (recent ecranizat cu buget mare în ”High Rise”). Aș mai adăuga aici autori precum Robert silverberg, Fritz Leiber, Vonda McIntyre, Harry Harrison, Anne McCaffrey ori Terry Brooks, a cărui serie, Shannara, a început să fie ecranizată de MTV chiar anul acesta? Sunt aceștia pierduți pentru totdeauna și perimați pentru români, sau mai pot fi publicați?
- Cum văd editurile de SFF genurile hibride cu mainstream, precum ”political fiction” sau ”historical fiction”? Houllebecq a avut un uriaș succes cu ”Supunere” și probabil va fi urmat de un curent de romane similare; la noi însă el a apărut la Humanitas: a fost genul preluatgreșit ca piață, de către mainstream în loc de SFF? E de așteptat un val de gen, așa cum au fost nenumăratele clone de Dan Brown, inclusiv de autori români? De ce la români prinde ”historical fiction” fără pretenții (Brown), dar nu și cel de calitate, ca seria Pyat? Pentru că nu au fost publicate, sau nici nu ar fi avut succes?
- De ce benzile desenate nu și-au găsit locul la editurile de SFF, și în general pe piața românească, deși în Occident sunt o latură majoră a genului? Vorbim de un snobism al editurilor sau de o lipsă de interes a publicului? Recent au început totuși să apară, la edituri specializate: reprezintă fenomenul un indiciu că apare o nou generație de sefiști, mai tânără, care dorește acest gen conex? Au de gând editurile consacrate să intre pe această piață sau o lasă nou-veniților?
- Vorbind de transpunerea grafică/cinematografică a SFF-ului, valul hollywoodian de distopii pentru adolescenți și serii cu super-eroi are un efect pozitiv sau negativ? Fură și deturnează adolescenții de la citit sau dimpotrivă, funcționează ca o reclamă ce ajută piața de cărți? Și reprezintă un pericol din punct de vedere al calității? Conduce la o infantilizare a publicului și reducere a interesului față de SF-ul matur/serios?
- Similar, mulți fani SFF sunt pasionați și de serii celebre de jocuri: Witcher,Fallout, Elder Scrolls. Sunt acestea niște concurenți pentru literatură sau, dimpotrivă, pot fi valorificate drept ”cârlige” pentru captarea de noi publicuri? Nemira a prins momentul cu ”Witcher”, de ce nu sunt folosite și altele cel puțin ca asocieri publicitare? De ce separația clară dintre cele două piețe, dacă publicul țintă e comun?
- În SFF există două mari curente actuale: unul ”light”, orientat spre serii cu vampiri, vârcolaci și, în Vest, și spre SF provenit din cinema și jocuri (cărți Star Wars, Warcraft), și unul mai matur, care vrea SF hardcore și fantasy complex. Care domină în România și cum se vede viitorul editorial? Riscă vreunul să fie înlăturat de celălalt din motive comerciale, ori, invers, din snobism? Se vor împărți editurile în serioase și ”de masă”, ori fiecare va căuta un mix între curente? După valurile vampiri și zombie, oare care va fi următoarea modă?
- În SUA a avut mare rezonanță scandalul ”sad puppies” de la premiile Hugo. Cum se vede din România această reacție care a cerut o revenire la ”vârsta de aur” și niște valori mai simplu de înțeles și contrareacția care a considerat că ideile ”political correct” au prioritate față de ”good old fun”? Există la noi o asemenea dilemă? Am ajuns măcar la nivelul de maturitate al fenomenului în care să ne punem astfel de probleme în SF? La noi se pune mai puțin problema minorităților de culoare sau etnice, dar poate fi reală cea de gen. Există o discriminare sexuală în SF, fie ea negativă (favorizarea autorilor bărbați), fie pozitivă (favorizarea autoarelor femei)? Mai e valabil faptul că cititorul de SF e bărbat cu studii superioare sau s-a schimbat acest profil (dacă excludem piața YA, cu publicul ei de adolescenți, și ne referim strict la adulți)? Și apropo de YA, dominat de fantasy sau distopii lightSF, iar ca public de fete, acesta se va prelungi în viitor sau va rămâne cantonat în actuala plajă sociologică? Adică actualii YA, când se vor maturiza, vor trage aceste gusturi cu ei pe piața adultă, sau și le vor schimba și ele vor rămâne noilor generații de puști?
Photos: Alexandru D.
Last Updated on 03.03.2022 by Mugo