Despre sinucigașii pe care îi urăsc…

Există o categorie anume de sinucigași care mă înfurie la culme. Ăia care vor să atragă atenția asupra lor însă sunt suficient de lași cât să nu-și ducă la bun sfârșit imboldul. Ei vor doar să fie salvați…

* * *

Universul asta s-a chinuit să te screamă după o de 13.798 ± 0.037 miliarde de ani și tu în ignoranța ta vrei sa-ți iei zilele doar pentru că „nu te înțelege lumea” sau pentru că „te-a părăsit iubitul / iubita” sau pentru cine știe ce alt rahat cu ochi ți-ai mai imaginat tu ca motiv demn de sinucidere.

Să nu uitam că în încercarea asta a ta există șanse mari să rămâi cu sechele pentru restul vieții… Da!… Vei fi salvat… dar asta, la fel de bine, poate presupune imobilizarea la pat și dependența de niște nefericiți, care întrucât, bun sau rău ești al lor, iți vor acorda atenția aia pe care o căutai, sub formă de supe calde prin vreun tub și schimbat de pamperşi.

Ce zici?… Că nu mai suporți?… Că e dreptul tău să alegi ce faci cu viața ta?…

Ei bine nu sunt absurd… Dacă vrei să o faci… FĂ-O DRACU’ CUM TREBUIE!!!… Fă-o cu spectacol… Fă-o cu stil… Fă-o memorabil… Fă din eveniment scopul vieţii tale… Un act al perfecțiunii…. Un lucru premeditat până la ultimul detaliu…

Nu știu!… Ia o drujbă, pune-o în mijlocul sufrageriei… tapetează-ți pereții cu propriile organe și asigură-te că înainte ai lăsat ușa deschisă la cu un mare afiș cu săgeată, pe care să scrie cu litere de-o șchioapă „ Contemporană”.

Sau, inventează un instrument precum doctorul Joseph I. Guillotin care a cerut în 1789 introducerea utilizării ghilotinei, pentru a pune capăt execuțiilor crude anterioare, în care călăul nu reușea deseori decapitarea la prima încercare. Eventual ceva care să te lichefieze… sau care să te pulverizeze rapid… un acid… un laser… sau o combinație, ceva… Fii creativ!… Poți să faci testul final chiar tu!… Şi mai știi cum dă norocul peste tine, de rămâi în posteritate ca inventator de seamă, chiar dacă trecerea ta în cărțile de istorie s-a făcut inundând vecinii cu propria zeamă?!…

Sau, du-te la război… Du-te, bate-i pe toți… Ori mergi în zonele afectate de cataclisme, salvează câțiva amărați… Post-mortem o să devii erou și nimeni nu va știi că în realitate ai fost un afurisit de sinucigaș…

Te-ai saturat de lumea asta?… Nu te regăsești în ea?… Ești sociopat?…

Perfect, am o soluție și pentru asta!… Uite… Natura te așteaptă cu brațele deschise… Ia exemplul lui Victor.

Victor a lucrat în portul fluvial din Krasnoyarsk, iar la vârsta de 47 a decis că lumea modernă e viciată și nu e pentru el. El a lăsat totul și a mers în pădurile îndepărtate ale Siberiei, în căutare de singurătate și armonie. Trăieşte de zece ani într-o colibă ​​mică de pe malul râului Enisei. Hrana sa este compusă din peștele pescuit din râul Enisei, ciuperci și fructe de pădure. Când vrea să se distreze, citește din Biblie.

* * *

Până și poveștile sinucigașilor înarmați… Da-da!… Ăia care își iau zilele după ce mai întâi curăță de pe fața pământului pe toți cei cărora le-au împrumutat cărți sau cartonașe cu pokemoni, ce nu le-au fost mai apoi  returnate… Până și astea mi se par mai verosimile decât tentativele de suicid acaparatoare de atenție!…

Așadar, nu te omorî, lașule… Stai aici cu noi, fii masochist, chinuie-te așa cum facem toți… Dă din coate, zbate-te!… Arată că poți să faci și tu ceva pe lumea asta…

Poți să începi prin a fii un nesuferit, dacă nu știi cum, iți spun eu… începe prin a face zile fripte unora… E și asta o alternativă de luat în seamă!… Dar atenție nu consuma aerul degeaba. Fă-o cu cap!… Dacă mai ai!…

Povestea lui Victor și alte fotografii: http://moimir.org/sibirskij-otshelnik

Lasă un comentariu