Despre coase și motocoase

În urmă cu un an, toată vegetația din gradină (meri, tufe, ciulini, iarbă, etc) a fost pusă la pământ de un buldo-excavator și mai apoi înlăturată (link), cu excepția unui singur stejar. În sfârșit puteam vedea culoarea pământului, terenul devenind un dreptunghi maro într-o mare de verde. Apoi a venit vara când vegetația pur și simplu a explodat devenind așa de mare și de deasă încât nu puteai zări grădina de la un capăt la altul (și grădina e mică). Cele mai mari tufe erau compuse din niște ciulini de vreo 2 metri.

Și ce mi-am zis: „Hai s-o rezolv în stil tradițional”.

Am mers la Dedeman de unde am luat: lamă de , lungă de 17 cm (ceva firmă chinezească), mâner de lemn esență relativ tare, inel de prindere (2 la număr că nu știam care prinde mai bine) și piatră de ascuțit (piatră de polizor). Totul m-a costat undeva la 100-120 lei.

Mi-am mai luat niște pene de lemn și niște coliere de plastic, după cum văzusem pe ceva canale YouTube (pentru orice eventualitate), le-am urcat pe toate în mașină și m-am prezentat la teren. Să mă lupt cu iarba cea mare – eu, un orășean care a mai pus mâna pe o coasa doar în copilărie, cu grija să nu mă tai, pe vremea când bunicul cosea fânul din spatele casei.

Ajuns la grădină am montat coasa așa cum am crezut eu de cuviință, am ascuțit lama cu piatra de polizor, iar după vreo două brazde, am dat peste niște lăstari de pomi, groși de vreo 0,5-1 cm, moment în care mi s-a rupt o bucată din coada de lemn, în zona de susținere a lamei. Am improvizat eu ceva, punând lama invers și fixând-o mai bine, apoi m-am apucat iar de treabă. Treabă care a mai durat cam cât mi-a luat să cos jumătate din gradina după care distracția a luat sfârșit în momentul în care coasa s-a rupt la cotul metalic care făcea legătura dintre mâner și lamă. Poate doar cu un aparat de sudura aș mai fi putut face ceva, însă efortul nu merita.

După câteva săptămâni am găsit în Hornbach coase clasice mai moderne cu cozi de aluminiu și sisteme mai bune de fixare a lamei, însă între timp îmi făcusem niște calcule și realizasem că e mai înțelept să mă îndrept spre o .

Motocoasele sunt de două mari feluri: electrice și pe benzină. Evident în câmp nu prea ai surse de curent electric, poate doar dacă iei cu tine și un generator electric sau ai motocoasă cu acumulatori – care sunt de fapt niște jucării în comparație cu cele pe benzină și cu care nu poți să tunzi decât gazonul. Motocoasele pe benzină variază ca preț, putere și calitate. Daca ești grădinar profesionist cred că te poți orienta spre cele puternice și scumpe 1000-3000 lei, însă pentru începători și utilizatori normali majoritatea site-urilor de profil pe care le-am vizitat recomandă motocoasele situate în intervalul 300-1000 lei.

După ce am făcut ceva cercetare online m-am hotărât într-un final să cumpăr URALMASH GKB-5500, o motocoasă rusească, acestea fiind celebre pentru rezistența lor în timp. Dacă m-aș fi luat după website-urile mari gen E-mag, aș fi dat pe pe ea undeva la 600-800 lei, însă eu m-am orientat spre firmele mici de pe OLX unde am găsit același model la 330 lei, respectiv 360 cu tot cu transport și bacșiș 5 lei curierului.

Ce-i drept era cam cheală, în sensul că venea doar cu un disc vidia și tambur cu fir de gută. Alte oferte mai scumpe puneau la dispoziție încă un cuțit și ceva ulei gratis sau tot felul de echipamente de protecție din cele mai ieftine.

Dupa ce am făcut comanda de la un magazin care avea un stand prin Dragonul Roșu (deci exista și fizic), m-a sunat vânzătorul și mi-a oferit câteva indicații tehnice prețioase. Mi-a mai spus că el dorește ca eu să fiu mulțumit de produs ca altă dată să mai cumpăr scule de la el. Mi-a dat la dispoziție 48 de ore să testez motocoasa în fel și chip și apoi m-a rugat să-l sun sau să-i dau un sms și să-i spun dacă totul este în regulă, în caz contrar îmi schimba produsul sau îmi returna banii.

Am mers la Praktiker-ul din apropiere unde am mai dat vreo 60 lei pe un cuțit cu 3 lame, un bidon de 500 ml ulei roșu 2T și fir de gută ceva mai gros decât cel cu care a venit + încă vreo 60 lei pe o canistră din plastic de 5l și benzină cu cifra octanică 100 (cu cât e mai mare cu atât mai bine).

Am montat motocoasa pe balcon, am făcut un amestec de 31 ml la 1 l de benzină, așa cum mi-a zis vânzătorul, i-am făcut un semi+rodaj, că deh spațiu mic, fum mult și zgomot la bloc (deci n-am consumat chiar un rezervor cum ar fi trebuit) și după vrea două zile am dus-o la teren.

Am folosit cuțitul cu 3 lame și prăpăd am făcut. Mi-a luat cam 2-3 ore începător fiind și am consumat vreo 2 l de amestec benzină cu ulei pentru 500-600 mp. Până acum sunt mulțumit de motocoasă, sper să își facă treaba la fel de bine și la primăvară.

Actualizare, după 7 luni:

A venit primăvara, iarba a crescut sufocând gardul viu plantat în toamnă și eu stăteam cu motocoasă pe balcon din pricina restricțiilor de circulație ca urmare a Covid-19. Apoi a venit și 15 mai când am plecat să dau gata noua iarbă. Ca să nu am surprize, înainte de a pleca, am făcut o pornire de control. A mers din prima.

Între timp am uitat raportul de benzină și ulei recomandat de vânzător (și de postarea de față, în care îl menționez) așa că m-am folosit de recipientul gradat cu care a venit motocoasa și de indicațiile de pe sticla de ulei (40:1). Motocoasa s-a purtat foarte bine, mi-am făcut și de data asta treaba cu ea. Dar… trebuie să menționez că tamburul cu fir cu care a venit e de proastă calitate, iar firul pe măsură. M-a salvat faptul că am avut la mine firul triunghiular mai gros cumpărat anul trecut odată cu uleiul. Cred că mai pot cosi încă odată cei 500 mp cu același tambur, dar nu mai mult de atât.