Curățarea terenului

ul a făcut parte dintr-o fostă de meri. M-am tot gândit cum să fac să salvez câțiva meri, însă până la urmă am renunțat pentru că rândurile de nu erau paralele cu laturile ului. Loturile de erau împărțite după un plan diferit de cel al fostei livezi.

Așa că am vorbit cu ul de lângă mine, de la care am obținut numărul de telefon al unui buldoexcavatorist din zonă, cu care el lucrase în trecut. Am stabilit detaliile și într-o zi cu vreme bună m-am dus la prima oră să curăț ul. Am așteptat vreo 4-5 ore după meseriașul de serviciu, care deși a propus ora opt pentru întâlnirea la , dis-de-dimineață și-a amintit că mai avea o „urgență” de rezolvat prim împrejurimi. Bătusem ul până acolo, îmi luasem o zi liberă de la muncă pentru asta și n-am avut ce face decât să aștept ca meseriașul să-și termine urgența, făcând, de plictiseală, poze la coclaurile din împrejurimi. ul chiar îmi spunea: „N-ai ce face, ăștia sunt oamenii!”.

În final a venit și buldoexcavatoristul și s-a pus pe treabă. Prețul era de 150 lei pe oră și în trei ore fix a dat gata tot ul.

Cred că termina și mai devreme, dacă nu se apuca să-și ia o pauză de masa pe la jumătatea lucrării, evident ca să mai tragă de timp. Meniul zilei: mazăre cu pui la caserolă, pâine albă și Coke-Cola la PET de 2l. Buldoexcavatoristul  era dispus să împ mâncarea cu mine. Am refuzat politicos. Gestul lui oarecum m-a surprins (eu venind dintr-o lume în care ii de bloc nici măcar nu te salută când dau nas în nas cu tine la lift). N-am mai zis nimic, era ora prânzului și în ciuda faptului că nici eu nu mâncasem, l-am lăsat să-și „recapete forțele”, mai ales că el muncea iar eu doar supravegheam de pe margine.

Spre final am descoperit printre meri, un de vreo 5-10 ani, localizat numai bine într-un colț al ului, ceea ce m-a făcut să uit de foame, dar și de dracii pe care îi aveam de la atâta așteptat. L-am rugat pe meseriaș să nu-l doboare și cu mari emoții am asistat la curățarea ului din jurul său. Buldoexcavatoristul și-a făcut treaba exemplar (știa bine ce face) iar arborele nu a fost traumatizat. ul crescuse înghesuit printre meri și acum își putea întinde crengile, în jur, după soare.

Merii dezrădăcinați au fost depozitați undeva în spatele ului. După ce s-au uscat l-am lăsat pe ul sfetnic să îi folosească ca lemne pentru foc.

ÎNAINTE

 

DUPĂ

Lasă un comentariu