Cum evaluăm o carte?

În bula online în care mă învârt văd tot felul de reacții la adresa unor cărți, îndeosebi cărți ale autorilor români. Cel mai tare mă enervează câțiva frustrați care bagă tot ce se scrie în România în aceeași oală : „autorii români sunt de rahat”, „m-am lămurit cum stă treaba cu literatura română contemporană, n-o să mai citesc niciodată vreun autor român”, șamd.

Ca să faci o asemenea afirmație trebuie să fii citit foarte multi autori români și încă de trei ori mai mulți autori străini. Numai că în realitate un asemenea proces te-ar face să fii mai tolerant și deci nu ai putea emite o asemenea părere superficială. Iată câteva ipoteze personale despre motivele frustraților (unii îi numesc hateri) amintiți mai sus:

  • vor să atragă atenția asupra lor (suferă de nebăgare de seamă). Dacă asta este singurul motiv atunci acești indivizi ori sunt adolescenți ori au rămas blocați mental în perioada aia… Tot din acesta categorie fac parte și cei traumatizați de profesorul de română în școala generală și/sau liceu.
  • au încercat cândva să scrie ceva, nu le-a ieșit și au ajuns la concluzia ca e mai ușor să fii „critic”. Aici e o capcană, căci una e să fii critic și alta e să fii doar un papagal. Să fii un critic veritabil trebuie să fii doxă de citit… Asta înseamnă că cititul de cărți care nu sunt neapărat pe placul tău e o activitate curentă, o datorie. Altfel, cum ai avea modele de comparație, nu? Și-n plus o carte nu poate fi criticată pe baza spuselor altora (decât dacă ești un papagal cum spuneam mai sus), trebuie deci să o treci prin filtrul tău cizelat de-a lungul anilor, ca să fie o critică veritabilă.
  • au citit numai literatură străină și nu o înțeleg pe cea autohtonă. Și aici e vorba de o capcană. Literatura străină (de la noi) trece înainte de traducere și publicare printr-o selecție. Dintr-un ocean de cărți publicate la nivel internațional, la noi ajunge să fie publicat doar… „vârful de lance”, „crema cremelor”, „cireașa de pe tort”… Mă rog, ați înțeles voi ideea. Însă, atunci când vine vorba de literatură autohtonă trebuie să te bagi în mocirlă, să te murdărești cu ce-a scris unu și altul, căci filtrul literaturii de import nu mai există și editurile autohtone sunt cumva mai permisive.

Lăsând la o parte nemulțumiții, rămâne totuși întrebarea: cum evaluam o carte?

În primă fază evaluam o carte din perspectiva citirii sale. O citesc sau nu?

Motivele pentru care un om citește o carte sunt extrem de multe și de variate. Am văzut oameni care citesc pentru că sunt atrași de copertă sau la polul opus au citit mai multe recenzii până ce s-au hotărât. Am văzut oameni care citesc o anumită carte din curiozitate, din plictiseală, din pasiune pentru subiect, gen, autor, editură, pentru că „vinde bine” etc. Lista poate continua pe mai multe pagini, dar ceea ce rămâne în final e că evaluarea inițială ține de nevoile și gusturile fiecăruia.

A doua evaluare și cea mai importantă o facem după ce am citit cartea. Și aici paleta este de asemenea foarte largă: finger up/down, 3, 5, 10 steluțe, o postare pe rețelele de socializare, un comentariu, o recenzie pe blog și destul de rar în ultima vreme o recenzie într-o publicăție tipărită.

Toate aceste sisteme de cuantificare au avantajele și dezavantajele lor și reflectă mai mult sau mai puțin calitatea unei cărți. Există cărți pe care nimeni nu dă doi bani acum, dar care vor rămâne în istoria literaturii ca un moment de cotitură al unui gen ori stil, sau există cărți foarte bine vândute a căror popularitate se bazează pe contextul cărții și nu neapărat pe conținutul ei.

Eu consider că o carte este bună atâta timp cât ea este vie, adică crează dezbateri. Asta înseamnă că prefer o carte care are și bune și rele (steluțe, comentarii, recenzii etc.) față de una care are numai bune sau numai rele și acestea evident puține.

O carte iți oferă un set de valori pe care le accepți sau nu. Cu cât o carte trece prin filtrul mai multor oameni cu atât ai mai multă siguranța că ea este „consumabilă”. O carte nu va mulțumi pe toată lumea și nici nu va displace tuturor. E un produs și atâta tot.

Nu e o problemă în faptul că nu îți place o anumită carte sau un anumit număr de cărți. Problema pe care o văd eu e legată de cei care nu apreciază în mod sistematic o anumită categorie de cărți (să zicem cea a autorilor români) și cu toate astea se încăpățânează să aibă păreri negative la adresa categoriei respective. Problema nu e la categorie ca întreg, problema e la cel care vrea să facă parte din, să-i placă sau să modifice categoria respectivă după propriul gust.

S-ar putea ca unii cititori să nu înțeleagă ce vreau să spun. Așa că voi da un exemplu gastronomic…. Dacă mie îmi place numai brânza feta și îmi displace profund brânza de burduf, atunci pur și simplu aleg să consum brânza care-mi place și să o ignor pe cea care îmi displace. Șansele sunt mai mari să îmi placă doar anumite categorii și nu toate… Asta înseamnă că:

  • nu mă apuc să critic brânza de burduf pentru lipsa „calităților” ei în ideea că poate producătorul de brânză autohton va face și el brânză feta (eventual și mai ieftină)
  • nu mă apuc să cumpăr diverse sortimente de brânză de burduf în ideea că poate unul dintre ele este de fapt feta
  • nu fac afirmații superficiale de genul „toată brânza românilor e nasoală” după ce am gustat doar un sortiment-două de burduf. În realitate știm că există și telemea de vacă, oaie, capră, bivol și tot felul de alte brânzeturi
  • dacă mă simt mai cu moț și vreau să-mi dau cu părerea despre brânza de burduf, mă documentez puțin și o pun în context. De exemplu aș putea să o compar cu brânza ungurească „Liptauer” (Liptoi).

Trăgând linie, sunt de părere că atunci când evaluam o carte dintr-un gen/autor/editură, care ne displace n-ar fi rău să fim sinceri cu noi înșine și să conștientizăm că putem porni cu niște preconcepții. Poate ar fi mai bine bine să ne comportam ca atunci când dăm peste un gândac. Putem alege să sărim în sus și să zicem „Iach ce scârboșenie!” și asta-i tot, sau putem alege să observăm cât de complex este de fapt un gândac. Fobiile se vindecă învățând despre ele.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.