Citește și prima parte – Cum am ales terenul pentru casă (I)
După ce ne-am lămurit că prețurile (80 euro/mp fără utilități) din Militari, Chiajna și împrejurimi erau prea mari pentru bugetul nostru (aprox. 60 euro/mp), să nu mai vorbim de mulțimea de blocuri construite haotic pe o infrastructură de mult depășită (vezi drumul Osiei sau Șos. Virtuții), ne-am îndreptat atenția spre Bragadiru unde niște amici s-au mutat de curând la casă.
Acolo, între Sos. Alexandriei și Prelungirea Ghencea, înainte de centură, sunt zone verzi, aproape sălbatice, unde oamenii și-au construit case și acum așteaptă să le vină utilitățile la poartă. Gazele sunt la drumurile principale, cele mai multe dintre ele asfaltate sau pietruite. Curentul electric există și el însă în sud e tras provizoriu în regim de șantier de la unitatea militară din apropiere. Am pus ochii pe câteva terenuri care se încadrau în bugetul și dimensiunile noastre (~500 mp), însă de fiecare dată, când luam la puricat actele, găseam surprize.
Proprietarul unui teren de vreo 600 mp avea datorii la bancă și terenul era ipotecat, n-ar fi fost o problemă așa gravă dar până ne-am lămurit noi care e treaba (am mai fost la mijloc și un agent imobiliar), ni l-a suflat altul cu care vânzătorul, chipurile, avea deja o înțelegere.
Altele erau în niște înfundături deprimante, cu potențial peste vreo 100 de ani, când s-ar fi dărâmat halele industriale din apropiere.
Multe terenuri erau prezentate ca având 500 mp, însă după ce captai atenția proprietarului sau a agentului imobiliar, aflai că terenul de 500 mp era compus din aproximativ 400 mp plus cotă parte din drum.
Un teren avea în subteran un cablu sau o țeavă, care apărea în planurile cadastrale și despre care nimeni nu știa ce era. Nu degeaba prețul terenului era prea mic pentru zona respectivă.
Vreo două terenuri aveau în apropiere o magistrală de apă, iar proprietarul avea chiar și un Certificat de Urbanism valabil, în care se specifica clar că zona prezintă un oarecare risc aflându-se în vecinătatea acestei conducte. Proprietarul deținuse un șir de 7-8 loturi (în spatele casei din poza de mai sus), pe care erau atunci construite vreo 2-3 case. Spunea că le vânduse pe toate și că îi mai rămăsese loturile care dădeau direct în câmp (și care teoretic, ar fi fost cele mai apropiate de această magistrală despre care, evident, nimeni nu știa exact pe unde trece). Pe oricine întrebai de magistrală, îți arăta o cu totul altă zonă. Știau traseul ei probabil cei de a Apa-Nova S.A. și Electrocentrale S.A. (conform Certificatului de Urbanism), dar asta însemna timp și drumuri. Am încercat să dibuim traseul magistralei pe hartă ANCPI, după autorizațiile de construcție, pornind de la ideea că ce apare în cadastru ar trebuit să fie construit legal (vezi excepții aici). Pe șirul respectiv de case nu existau informații cadastrale pentru cele 2-3 imobile, ceea ce putea să însemne două lucruri: a) harta nu era actualizată sau b) casele au fost construite fără autorizație. Până la urmă am renunțat, mai ales când am văzut că proprietarul părea să se grăbească dintr-o dată să vândă, deși terenurile respective erau scoase la vânzare de vreo 6 luni. Zona ne plăcea, prețul ni-l permiteam însă terenurile prezentau un risc prea mare pentru noi.
Concluzia… Terenurile sub 65 euro/mp erau terenuri cu probleme.
După aventura din Bragadiru am hotărât să abordăm altfel problema – un fel de think out of the box. Am unit punctele din București importante pentru noi: centrul, joburile actuale, locuințele părinților sau ale rudelor apropiate, etc. și am extins felia respectivă din centrul Bucureștiului până dincolo de centură. Așa am ajuns la concluzia că și estul ar fi o alternativă bună pentru noi.
Am găsit și acolo terenuri cu probleme: unul era situat între doi stâlpi de electricitate uriași în altele băltea apă, unul avea o formă pentagonală și avea fundația unei case turnată deja sau terenuri prea mici pentru ce ne doream noi.
La final după mai multe vizionări ne-am oprit la un teren de lângă Pădurea Cernica, unde peisajul și liniștea ne-au captat atenția de îndată ce am coborât din mașină.
Terenul era puțin mai mare decât ținta noastră (600 mp + 80 mp cotă parte din drum) și chiar și mai ieftin decât eram noi dispuși să oferim (24.500 euro). Avea curent electric la poartă și gaze în apropiere. Nu avea canalizare sau apă curentă. Zona era în plină dezvoltare. De-o parte și de alta a drumului erau case finalizate sau în construcție. Deși este dincolo de centură, nu e departe de centrul Bucureștiului (aprox. 14 km până la Universitatea pe Google Maps), iar intrarea în capitală se face pe un pod. Există mai multe alternative ocolitoare.
Am negociat puțin prețul și l-am scos la 24.000 euro. Vânzătorul a fost serios și a furnizat mereu date corecte (e bine sa verifici întotdeauna spusele proprietarului din alte surse). A obținut Certificatul de Urbanism într-o săptămână și totul a decurs șnur după aceea.
În luarea deciziei finale ne-a ajutat și faptul că am vorbit înainte cu un vecin mai în vârstă, mutat de curând acolo, care a avut amabilitatea de a împărtăși cu noi câte ceva din experiența sa locală.
Alte sfaturi despre cum să-ți alegi terenul și aici.
Actualizare ulterioară:
În cazul în care vă hotărâți să achiziționați un teren dincolo de Centura Bucureștiului, n-ar fi rău să aruncați o privire și la traseul viitoarei Autostrăzi A0, căci un asemenea proiect de anvergură are atât avantaje cât și dezavantaje. Pe scurt, acces rapid la un drum de mare viteză, dar parcă nu vrei un teren lipit de autostradă sau unul în care să investești ca apoi să afli că peste el se va construi o porțiune de pod.
Last Updated on 03.03.2022 by Mugo