Mă simt acasă printre copaci ~ Tolkien
Teren

Cum am ales terenul pentru casă (I)

Ca niște începători ce eram ne-am apucat să căutăm teren în vestul capitalei, unde avem locuința (apartamentul nevesti-mii). Ne-am gândit noi că ar fi un avantaj să ajungem ușor la locul în care doream să ne construim o casă. Ar fi fost totuși o alegere proastă pentru că în acea zonă se construiește haotic (ex. blocuri de 10 etaje lângă rând de case) și oricum chiar dacă am fi ignorat acest detaliu, din cauza prețurilor mari am fi fost obligați să ne mulțumim cu un teren mic.

Bun și atunci cu ce era să începem?… Căutam după zonă, după dimensiuni, după utilități sau după acces? În urma mai multe tatonări am ajuns la următoarele concluzii:

  • Teren mic mai aproape de oraș sau teren mare departe de oraș?

Un amic mă sfătuia la un moment dat să nu îmi iau sub 500 mp. Sub această dimensiune ai senzația că stai ca la bloc, cu o curticică mică de jur împrejur. Ideea de locuit la casă presupunea din start (pentru el cât și pentru noi) o curte cât mai încăpătoare. Diferența dintre cele două variante o dă . Cu greu găsești teren de 500 mp sau mai mare înainte de centură, la un preț rezonabil. Cu cât te apropii mai mult de centrul orașului cu atâta terenurile sunt mai mici și mai scumpe.

Pe de altă parte infrastructura din și în genere din România lasă de dorit, cu cât stai mai departe de centrul orașului cu atât pierzi mai mult timp în trafic și aici vorbim de 10-25 Km și nu 50-100 Km ca în afară, unde existența unor autostrăzi sau a unor trenuri de mare viteză îți permite să faci naveta pe distanțe mari.

  • Nord, Sud, Est sau Vest? Există vreo zonă fără probleme?

Nordul (zona ) este al oamenilor înstăriți. Dacă n-ai bani, nu te apropii. Terenuri acceptabile ca preț găsești pe lângă , unde, din cauza zgomotului provocat de avioane, ești nevoit să stai cu căști antifonice prin casă/curte.

În totală opoziție sudul (zona ) este al oamenilor săraci. Acolo terenul de după centură e cel mai ieftin (există oferte și cu 25 euro/mp), însă din cauza centurii pierzi o grămadă de timp așteptând să intri în oraș.

În vest (zona ) terenurile de după centură sunt mai scumpe, iar de cele de dinainte de centură cu greu te atingi. Din cauza ieșirii pe autostradă, traficul e la fel de prost ca în Berceni. În orele de vârf mori de bătrânețe pe Iuliu Maniu sau pe Virtuții.

Estul (zona ) se spune că a fost construit pe o fostă groapă de gunoi și că în timp riști să ți se lasă casa… Apoi acolo multe terenuri sunt concesionate de primărie.

Și tot așa… Nu e zonă fără probleme, Bucureștiul e destul de mare și poate fi împărțit pe lângă punctele cardinale standard și în fâșii intermediare N-V, N-E, S-V și S-E iar adevărul e întotdeauna la mijloc.

  • Înainte sau după centură?

Centura Bucureștiului este o bariera fizică, uneori de netrecut. Poți să îți iei un teren după centură dacă intrarea în oraș se face pe un pod sau măcar printr-un sens giratoriu. Dacă ai o intrare printr-o intersecție nesemaforizată, la care se mai adaugă și o trecere peste calea ferată, atunci mai bine nu. E de evitat asemenea zone. Și aici vorbim de Berceni, Prelungirea Ghencea și încă alte câteva locuri.

În plus mai e o problemă. Înainte de centură te lovești de infrastructura veche. Peste tot există câteo țeavă de gaze, apă sau linie de curent, subterană. Evident nimeni nu are interes să îți spună că pe sub terenul pe care vrei să îl cumperi trece așa ceva. Planurile vechi ale Bucureștiului au dispărut ca prin minune după anii 90 și nimeni nu știe cu certitudine ce se află în pământ în multe zone din capitală. În cazul ăsta riști ca după achiziționarea terenului să nu poți obține avizele la utilități și în consecință nici autorizația de construcție pentru casă.

  • Cu sau fără utilități?

Dacă terenul are toate utilitățile (curent electric, gaze, canalizare, apa potabilă) este evident mai scump. Dacă vrei să începi imediat construcția, lipsa unor utilități (ex. curentul sau un drum pietruit) îți pot crea probleme.

Atenție totuși la utilități. În vremurile de boom imobiliar se spune că s-au vândut case în racordate la gaz, care s-au dovedit mai apoi a fi racordate la butelii îngropate în pământ. Venea cumpărătorul vedea casa, i se făcea o demonstrație mică „uite gazu’ pe țeavă”, și apoi mai târziu venea și țeapa.

În ceea ce privește numărul utilităților se spune că nu ar trebui să cumperi dacă nu ai măcar electricitate. Cu avântul panourilor solare, din ziua de azi, nici măcar acesta nu mai e un impediment așa de mare, mai ales că statul asigură o parte din costurile montării de panouri fotovoltaice.

  • Ce ar mai fi de spus?

Nu te grăbi să cumperi. Așteaptă să vezi și un Certificat de Urbanism (de informare). Unii proprietari vor protesta și vor spune că durează prea mult (max 30 zile). Cine vrea să vândă, însă, și-l scoate din timp, valabilitatea lui fiind de 12 luni. În Certificatul de Urbanism sunt scrise condițiile necesare pentru a obține o Autorizație de Construcție (AC). Dacă ți se pare ceva suspect acolo, mai bine caută teren în altă parte.

De asemenea, pentru mai multă siguranță, nu ar fi rău să iei terenul între alte case, așa ai certitudinea ca acolo se obțin AC, însă nu te baza doar pe asta.

Mergi și vorbește cu vecinii sau mergi la primărie la Serviciul Urbanism. Pune tot felul de întrebări: Ce mijloace de transport sunt în zonă? Cum e drumul când plouă? Cum e apa de la puț? La ce adâncime se află pânza freatică. Cum sunt ceilalți vecini? Trec magistrale (apa, gaz, etc) prin zonă? Cum a fost folosit terenul în trecut? Ce dificultăți au întâmpinat când au obținut AC. etc.

Mergi în orele de vârf, de la muncă la teren (sau de la orice alt loc pe care îl vei frecventa zilnic) și înapoi. Vezi cum e traficul și ce rute alternative ai.

Continuarea aici.

Spune-ți părerea!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.