Cum a fost la Final Frontier 2015

Nu credeam că voi vădea vreodată sub aceleași acoperiș atâția oameni cunoscuți din fandomul SF&F românesc, până când am ajuns la Final Frontier 2015. Priveam chiar cu oareșce îngrijorare ce se întâmpla în jurul meu, imaginându-mi ce ar fi însemnat un atentat într-o asemenea împrejurare… Se ducea dom’le SF-ul românesc de râpă!…

Golem14 a fost și el prima oară la un FF, dar sub acoperire. De ce așa și nu altfel?… Simplu… omul pe care-l posedă era cu altă treabă pe acolo…

Nu voi începe acum să enumăr ce s-a întâmplat la fiecare eveniment în parte, ce promisiuni s-au făcut, ce critici ori laude s-au adus. Sunt o mulțime de bloggeri și reviste care au fost prezenți/prezente și care au făcut asta deja (ori încă lucrează la material) și eu oricum eram prea deprimat de vremea de afară ca să mai înregistrez ceea ce auzisem deja pe alte căi sau cu alte ocazii (fandomul e mic și toată lumea știe pe aproape toată lumea). Voi sublinia totuși câteva aspecte care pe mine m-au impresionat, mi-au atras atenția ori m-au enervat:

• M-au impresionat oamenii care au venit de la capătul țării special pentru acest eveniment (vezi sefiștii din Suceava, Alba Iulia sau Satu Mare)
• Am observat că sefiștii sunt mai acizi în scris sau în mediul online decât în realitate. Bineînțeles, cu excepția lui Cătălin Badea-Gheracostea care e critic literar și la el e vorba de un defect profesional… :))
• Mi-a displăcut faptul că unele edituri nu aveau reduceri la un asemenea eveniment. Îți luai mai ieftin cărțile de pe net sau de la Kilipirim-ul de peste drum, decât de la FF2015. Nu mi se pare corect să crezi ca editură că oamenii din fandom sunt suficient de maniaci încât să cumpere cartea la prețul maxim de vânzare. Din contră, ai putea să-i recompensezi pentru fidelitate. Maniacii ar fi cumpărat cu aceiași bani mai multe cărți la reducere și chiar s-ar fi și împrumutat ca să poată lua o carte cu tot cu autograf…
• M-am bucurat să găsesc cărți rare, pe care mi le doream, dar nu la editurile consacrate, ci la micul anticariat al lui Lucian Cristian Oancea de la Wolf’s Pack Romania (care culmea avea și reduceri…)
• Mi-a făcut o deosebită plăcere să reîntâlnesc cunoștințe mai vechi și pentru prima oară pe unele pe care le știam doar din mediul online.
• Mi s-a părut foarte urât gestul făcut de Tritonic față de proprii autori. Adică… și-a cam băgat picioarele în promovarea lor, mai ales că aveau și un eveniment dedicat. Putea să fie fairplay cu ei până la capăt. Să le fie alături chiar dacă anunța oficial ceea ce în fandom se știa deja și anume că Tritonicul renunță la a mai publica SF&F pe motiv că nu se vinde!…
• Mi-a făcut plăcere să asist la debutul pe hârtie a lui Alexandru Lamba în Galileo nr. 6 și la reeditarea romanului „Sharia” de Roxana Brînceanu la Editura Millenium.
• Mi-a plăcut cum a vorbit Dănuț Ungureanu despre cartea „Marele Prag” scrisă de tizul și modelul său Alexandru Ungureanu. Cartea a fost reeditată la Editura Nemira.
• M-a amuzat entuziasmul contagios al Teodorei Matei, a cărui povestire a apărut în ultimul număr de la CPSFA. S-a îmbrăcat special în mov ca să întâmpine revistă proaspăt ieșită de sub tipar și evident, ca să se asorteze cu coperta ei :)))
• Mi-a plăcut veșnica atitudine împăciuitoare a lui Marian Truță și mai ales că a mulțumit tuturor celor care au fost prezenți la panel-ul SRSFF, subliniind încă odată faptul că societatea nu și-ar avea rostul fără sprijinul celor care fac parte din ea sau a celor care doar simpatizează cu obiectivele ei.
• M-a întristat lipsa (motivată sau nu) a unor personaje pe care eu le consider a fi importante pentru SF-ul românesc. Câte evenimente de genul asta ai în România?… Puține… FF-ul odată la unul-doi ani?… Ăsta e fandomul cu bune și cu rele, asumă-ți-l dacă afirmi că faci parte din el…
• Mi-ar fi plăcut ca organizatorii să se fi gândit și la niște ecusoane pe care să scrie un nume sau poate ceva haios ori sugestiv care pentru mine ar fi semnificat: „Bă!… Ai în față pe ăla de a tradus prima oară Dune în română și a contribuit puțin la destinul SF-ului autohton” sau „Ăsta e ăla căruia îi citești blogul aproape în fiecare zi…” sau „Ăsta a scris o cronică bună despre una din povestirile tale, bea o bere cu el!” sau „Ai grija cum vorbești cu ăsta, că dacă te place s-ar putea să te publice în una din antologiile lui.” etc.
• Cel mai tare și mai tare m-a enervat locația. Înghesuială mare dom’le și întunecime. După terminarea FF-ului am avut impresia că am stat două zile sub pământ. Am înțeles ca Nexus e în ton cu tematica festivalului, dar măcar o rearanjare a sălilor ar fi fost mai de folos – puneai la intrare editurile și la etaj panel-urile… De ce?…. Păi ca să elimini șuvoiul ăla de oameni care mergeau să cumpere cărți și treceau când îți era lumea mai dragă prin fața panel-urilor. Să nu mai spun că drumul spre budă tot pe lângă panel-uri se făcea. Te duceai să-ți faci nevoile lumești și apoi ca pe un podium, ieșeai triumfător în sala care te aștepta întrebătoare: a fost bine?, mai ai nevoie de hârtie? eventual… ai sau nu șlițul desfăcut?… Apoi, sonorizarea… Praf!… Din al doilea rând nu l-am putut auzi pe Dănuț Ungureanu, ori pe Michael Haulică, care de fel vorbesc mai încet… În schimb, râșnița de cafea era în vogă… se auzea inclusiv peste vocile celor mai zgomotoși oratori.
• Mi s-a părut inspirată întrebarea lui Liviu Surugiu „De ce nu se publică mai mult autorii români?„, adresată în cadrul panel-ului „SF-ul românesc în 2014, realizări și nerealizări. I (cărți, reviste)„. Nu știu dacă este o consecință directă sau nu, dar Nemira a anunțat a doua zi că va relua un concurs de debut a cărui premiu va consta în publicarea manuscrisului câștigător.
• Iar dintre toate pozele pe care le-am făcut cea mai bună mi se pare „Cina cea de taină a SF-ului Românesc în 2015„, adică cea de sus în care apar de la stânga la dreapta: Eugen Lenghel, Alexandru Lamb, Oliviu Crâznic, Marian Truță, Ana Nicolau, Michael Hăulică, Cătălin Badea-Gheracostea și Horia Nicola Ursu.

Trăgând linie, e ușor de observat că lucrurile bune predomină în fața celor mai puțin bune. Mai mergem la Final Frontier.

Articol publicat în Revista Nautilus – Nr.87/Aprilie 2015

Last Updated on 30.11.2023 by Mugo