Comunicarea non-verbală

Text publicat în Revista online SF&F Galaxia 42 – Nr.7/2020

Odată cu impunerea izolării și distanțării sociale, ca măsuri de combatere a pandemiei Covid 19, o mare parte din oameni au devenit receptivi la a folosi tehnologiile de comunicare disponibile, ba mai mult au început să le testeze și limitele.

Fie că e vorba de munca de la domiciliu, de învățământul online, de evenimente culturale sau doar de a păstra legătura cu cei apropiați, comunicarea pare să se fi mutat pentru o vreme cu totul pe internet. Dar nu oricum… Mesajele text sau audio sunt deja modalități clasice, marele salt în această perioadă a fost spre comunicarea audio-video (video-chat), care deși exista alături de celelalte canale de comunicare, nu prea era agreată de mulți. La îndemână au fost platformele deja consacrate pentru comunicare: cele gratuite precum Whatsapp, Messenger, Duo – destinate grupurilor restrânse de utilizatori simultani, sau cele plătite precum Microsoft Teams și Zoom – destinate grupurilor medii și mari.

Este o atitudine firească, pentru că oamenii sunt ființe sociale și mai mult de atât comunicarea între indivizi este în proporție de 60-70% non-verbală, bazată cel mai mult pe componenta vizuală. Comunicarea audio-video este în momentul de față cea mai apropiată alternativă la o comunicare veritabilă. Acest tip de comunicare este totuși un simulacru și oricât de deschiși vom fi la astfel de alternative virtuale nu vom putea înlocui experiența pe care o au doi oameni atunci când vorbesc față în față deoarece oamenii se miros, se ating și transmit o mulțime de lucruri prin mimică, gesturi, postură, contactul vizual ori distanța pe care o păstrează.

Comunicarea non-verbală implică procesele conștiente și inconștiente de codificare – actul prin care se generează informații, precum expresii faciale, gesturi și posturi și decodare – interpretarea informațiilor din senzațiile primite de la interlocutor. Aceste informații se bazează pe cunoștințele pe care le putem avea despre anumite semnale primite.

Comunicarea non-verbală poate juca cinci roluri:

  • Repetare: repetă și întărește adesea mesajul realizat verbal.
  • Contradicție: poate contrazice mesajul ce se dorește a fi transmis, indicând astfel interlocutorului că este posibil să i se ascundă adevărul.
  • Înlocuire: poate înlocui un mesaj verbal. De exemplu, expresia facială transmite adesea un mesaj mult mai viu decât cuvintele.
  • Complementare: poate adăuga sau completa mesajul verbal. De exemplu, dacă un șef îl bate ușor pe spate pe unul din angajații săi, pe lângă laudele pe care i le aduce verbal, poate crește impactul mesajului său.
  • Accentuare: poate accentua sau sublinia un mesaj verbal. De exemplu, aruncarea unui dosar/document pe masă în timpul unei ședințe poate sublinia importanța mesajului.

Comunicarea non-verbală este foarte importantă și în momentul în care o persoană sau un grup de persoane întâlnește pentru prima oară o altă persoană / grup de persoane și are rol în crearea primei impresii. Această primă evaluare are loc în primele 4 secunde de la contact. Pease & Pease apreciau că în momentul acestei interacțiuni oamenii își folosesc toate cele cinci simțuri: 83% vedere, 11% auz, 3% miros, 2% atingere și 1% gust.

Paul Ekman, expert mondial în expresii faciale și fost profesor de psihologie la Universitatea din California a creat un „atlas de emoții” cu peste zece mii de expresii faciale și a câștigat reputația de cel mai bun detector de minciuni uman din lume, colaborând adesea cu departamentele de poliție și diverse departamente antitero.

După munca lui Paul Ekman a fost realizat serialul de succes „Lie to me – Psihologia minciunii” la crearea căruia psihologul a participat activ. Deși este vorba de o ficțiune polițistă, serialul extrapolează importanța comunicării non-verbale.

În legătură cu subiectul acestui serial, am învățat încă din copilărie că cel mai bine se minte la telefon. Acest truism e de pe vremea în care telefonul fix stătea la bază comunicării cotidiene, mai ales atunci când era necesară transmiterea rapidă a informațiilor. Ca un exercițiu, urmăriți cum gesticulează o persoană atunci când vorbește la telefon și confruntați ceea ce ați înțeles/perceput dvs. cu interlocutorul conversației.

În realitate, la fel de bine, se minte și în scris (bilețel, scrisoare, sms, e-mail sau chat) sau uneori și în timpul video-chat-ului, testul suprem al sincerității rămânând totuși comunicarea față în față, unde ne e greu să ascundem limbajul trupului. Cu toate acestea Paul Ekman ne spune că un om antrenat va putea detecta de cele mai multe ori când interlocutorul său minte și la fel de bine că un om poate fi antrenat să mintă „cât mai sincer”.

Dintre cărțile de succes ale lui Paul Ekman se pot citi în limba română „Emoții date pe față – Cum să citim sentimentele de pe chipul uman” și „Minciunile adulților – Indicii ale înșelătoriei în căsnicie, afaceri și politică”, ambele publicate la Editura Trei.

În cea mai mare parte, comunicarea non-verbală este un învățat încă din fragedă copilărie. Un copil mai întâi învață limbajul non-verbal și apoi pe cel verbal. Chiar de la naștere, sugarii folosesc expresii faciale, priviri și gesturi ale corpului pentru a-i informa pe părinți despre cum se simt. Însă, știm, de la celelalte comportamente umane, că la baza acestor adaptări stă și un substrat genetic. Unele studii pe genele pentru receptorii Oxitocinei, sugerează că variante ale acestora influențează gradul de empatie și modul în care oamenii îi percep pe cei din jurul lor.

După ce am trecut în revistă importanța comunicării non-verbale în rândul oamenilor rămâne totuși întrebarea: Ce facem în situația în care o pandemie ne obligă să ne concentrăm comunicarea pe mijloace la distanță (prin intermediul internetului)?

În loc de nimic e bine venită orice formă de comunicare, însă ce avem acum poate fi îmbunătățit sau înlocuit cu tehnologii precum sau holograme. Astfel, am putea reproduce ceea ce recepționăm prin vedere și auz, în poate și tactil. Mai greu va fi să reproducem mirosul sau gustul. Ceea ce înseamnă că folosind sau hologramele ne-am putea folosi de 97% din simțuri, atunci când comunicăm. Și partea bună a lucrurilor este că nu suntem departe de acest lucru, avem nevoie doar de un salt în transferul datelor pe internet, care va fi posibil odată cu instalarea tehnologiei 5G.

Cei care se simt amenințați de tehnologia 5G, nu sunt departe de cineva care s-ar simți amenințat de o unealtă banală precum un ciocan. Tehnologia nu este bună sau rea ci modalitatea în care este ea folosită poate fi bună sau rea. Tehnologia este doar un instrument.

Dacă aceste persoane ar avea un minim de cultură științifică ar ști că Premiul Nobel a fost creat tocmai în spiritul acestei idei. Dinamita descoperită de Alfred Nobel poate fi folosită atât pentru a ușura mineritul cât și pentru a curma vieți. La fel și un ciocan – el poate fi folosit la construirea unei case sau la furnizarea de traumatisme cranio-cerebrale. Decizia finală aparține (încă) oamenilor.

Referințe

  • Edward Craighead, W.; Nemeroff, Charles B. (2004). „Nonverbal Communication”. The Concise Corsini Encyclopedia of Psychology and Behavioral Science. ISBN 9780471604150.
  • Emoții date pe fata de Paul Ekman, 2019, Ediția a II-a, Editura Trei, 352 pag, Traducători Mihaela Costea și Silviu Gherman
  • Fontenot, Karen Anding (2018). „Nonverbal communication and social cognition”. Salem Press Encyclopedia of Health. 4: 4.
  • Hogan, K.; Stubbs, R. (2003). Can’t Get Through: 8 Barriers to Communication. Grenta, LA: Pelican Publishing Company. ISBN 978-1589800755.
  • Minciunile adulților de Paul Ekman, 2017, Ediția a III-a, Editura Trei, 486 pag, Traducător Mihaela Mazilu
  • Nonverbal Communication. Learn how to read and use body language in ways that build better relationships at home and work
  • Pease B.; Pease A. (2004). The Definitive Book of Body Language. New York: Bantam Books.
  • Rodrigues SM, Saslow LR, Garcia N, John OP, Keltner D (2009) Oxytocin receptor genetic variation relates to empathy and stress reactivity in humans. Proc Natl Acad Sci USA 106:21437–21441