Cine a fost Irving T. Creve

Irving T. Creve reprezintă pseudonimul sub care am semnat diverse povestiri, recenzii și articole din aria Science Fiction, scrise pe acest blog sau în alte părți. La origine, el este un personaj fictiv – unul din inginerii care l-au cunoscut și studiat pe GOLEM XIV.

Suntem la fel de departe în a-l înțelege pe GOLEM ca atunci când el a apărut. Nu e adevărat că noi l-am creat. L-au creat legile proprii lumi materiale, iar rolul nostru s-a limitat la știința de a le provoca. (Irving T. Creve, 2027)

Mi-am asumat un pseudonim după ce am realizat cât de comun este numele meu. Dacă faci o simplă căutare pe Google, vei da peste Ioan Florin Stanciu – pseudonimul sub care scrie Stanciu Nelu (un poet și scriitor din Constanța); vei da peste Florin Stanciu directorul Penitenciarului de Femei Târguşor, care este adesea vânat de presa locală pentru modul în care își exercită atribuțiile de serviciu; Florin Stanciu maratonistul piteștean care mai mereu participă la câte un concurs cine știe pe unde; și la final peste un individ care merită bătut pentru spam-ul și mizeriile pe care le dejectează uneori în spațiul virtual. Or mai fi și alții, însă cei enumerați mai sus sunt cei care apar cel mai des pe internet…

Pe lângă acest motiv, am simțit dintotdeauna nevoia de a separa lucrurile. Știința e știință. Ea are reguli stricte iar abaterile sunt privite ca orice altceva (artă, literatură, filozofie, credință, etc.) sau drept pseudoștiință, lucrul de care oricine ar trebui să se ferească cel mai mult. Pentru a nu crea confuzie între cele două dimensiuni existențiale, semnez articolele științifice cu numele real iar pe cele de altă natură (ficțiune sau non-ficțiune) sub pseudonim.

Pentru mine unde se termină știința începe SF-ul – locul în care ideile din știință își pierd rigoarea sub care au fost construite și explodează în realități alternative infinite… Folosesc conștient știința în fantastic și probabil inconștient fantasticul în știință. Mă simt confortabil în Science Fiction pentru că acolo orice este posibil. În el găsești magia verosimilă, demontată, explicată și documentată. Este ca o anexă a imaginației cu ajutorul căreia îți extinzi orizontul existențial până la infinit și dincolo de acesta… Nimic nu te poate opri să călătorești până acolo și să trăiești astfel lucruri netrăite…

Apoi, acolo unde se termină SF-ul începe misticismul. Această punte e mai slabă decât prima. Deși, tind mai mereu să o trec cu vederea, ea există… E acolo ascunsă undeva în adâncuri. O simt… E locul unde lucrurile neînțelese capătă explicații bazate pe convingeri (uneori pe dorințe) și nu pe dovezi… E poate ultimul meu refugiu.