Catarul de Stanilaw Lem este un periplu halucinant prin trăirile unui fost astronaut, angajat să deslușească o serie de decese misterioase. De ce un astronaut?… Păi… pentru că se încadra perfect în profilul oamenilor care sfârșeau prin a înnebuni din cauze necunoscute, pentru că „un astronaut este pregătit să înfrunte neprevăzutul”, pentru că toate mijloacele convenționale de identificare a cauzei decesului fuseseră consumate fără vreun rezultat și pentru că astronautul ajuns la o oarecare vârstă nu voia să se sinucidă sau să vândă bere precum au făcut sau făceau colegii săi foști astronauți.
Category: Recenzii
Ciuma Albă
Eram prin clasa a VIII-a când profesoara mea de meditații la Română mi-a oferit cadou de ziua mea „Ciuma Albă” de Frank Herbert. Peste ani pornind de la acest gest aveam să descopăr fascinantul univers Dune și cât de mult semăna meditatoarea mea cu Baronul Vladimir Harkonnen (un personaj cu voce de bariton atât de „împlinit” încât necesita suspensoare anti-gravitaționale care aveau menirea de ai susține enorma greutatea). Nu exagerez. Sper doar să mai fie în viață și să fie sănătoasă!…
Vegetal
Am plecat la drum cu această carte cărând după mine o grămadă de preconcepții. După o auto-evaluare sumară am conștientizat că ele își aveau izvorul în desenele animate stupide pe care le vizionam în copilărie (în lipsă de altceva), în care „vegetalul” era reprezentat de o plantă carnivoră care se comporta ca un șchiop feroce țopăind în stânga și în dreapta într-un pi… pardon ghiveci.
Rendez-vous cu Rama
Rendez-vous cu Rama a fost pentru mine o surpriză plăcută. Auzisem câte ceva despre această carte, de la cei cu mai multă experiență decât mine și la un moment dat am simțit că i-a venit rândul. Indiferent ce mi se mai propunea să citesc, eu voiam Rama. Rama. Rama.
Golem XIV
„Dacă o vei lua la stânga – îți vei pierde capul; dacă o vei lua la dreapta – vei dispărea; iar întoarcere nu există.” GOLEM XIV
Nu știam de existența lui GOLEM XIV sau a autorului său Stanislaw Lem până într-o bună zi când m-am lăsat călăuzit de o întrebare, în urma căreia am dat curs lui „follow the white rabbit” precum Neo în Matrix sau (la origini) Alice în Țara Minunilor. „Cine e personajul care vorbește despre oameni cu o superioritate evolutivă?” a fost echivalentul lui „Ce e dincolo de scorbură?„, iar iepurele meu alb, a fost filmul de mai jos, care m-a cucerit de la prima vizionare, nu atât prin imagine, sunete sau efecte speciale cât prin mesajul pe care acesta îl transmitea. Vizionare plăcută!…