Stanciu F. Revista de Criminologie, de Criminalistica și de Penologie, 2007;2-3:71-81.
Abstract:
Persistența materialului genetic, în timp, este o certitudine susținută de multiplele analize genetice efectuate, în ultimele două decenii, asupra unor probe biologice vechi și foarte vechi, permițând cercetătorilor care studiază diferite aspecte ale istoriei, noi tehnici de lucru (derivate din domenii precum genetica, biochimia și criminalistica), în stabilirea realității istorice.
Stoian V, Constantin N, Simon-Gruiţă A, Duţă-Cornescu G, Stanciu F, Banică D, Tuduce R, Cristea P. 16th International Conference on Control Systems and Computer Science, May 22-25, 2007, Politehnica University of Bucharest: Proceedings, Volumul 1,2,3
Stanciu F. Criminalistica. 2006;(6):12-15.
Abstract
Persistența materialului genetic în timp este o certitudine susținută de multiplele analize genetice efectuate în ultimele doua decenii asupra unor probe biologice vechi și foarte vechi, permițând cercetătorilor care studiază diferite aspecte ale istoriei noi tehnici de lucru (derivate din domenii precum genetica, biochimia și criminalistica), în stabilirea realității istorice.
Bazându-se pe cazuri consacrate în domeniul genetice judiciare istorice dar și pe propria experiență, autorul își propune prin articolul de fata sa reliefeze succint aspectele particulare legate de analiza microurmelor de natura biologica dispuse pe obiecte cu valoare istorică și aportul potențial al acestora în clarificare disputelor din jurul unor evenimente sau personalități istorice
Cuvinte cheie: microurme de natura biologica, markeri ADN mitocondriali, markeri ADN nucleari, Charles Robert Darwin, Jack Spintecătorul
Stanciu F, Stoian D. 2006, 162 p., Editura Semne. ISBN 973-624-368-0
CUPRINS
Capitolul 1. Introducere în studiul geneticii judiciare și al paleogeneticii umane – 1.1. Scurt istoric, 1.2. Genetica judiciară, 1.3. Paleogenetica umană, 1.4. Limite și diferențe științifice între genetica judiciară și paleogenetica umană.
Capitolul 2. Particularități ce țin de natura probei biologice de proveniența a extractului de ADN – 2.1. Prelevarea și păstrare probelor biologice, 2.2. Surse de ADN uman, 2.2.1. Sângele, 2.2.2. Sperma, 2.2.3. Urina, 2.2.4. Saliva, 2.2.5. Țesuturi ale organelor interne, 2.2.6. Țesutul tegumentar, 2.2.7. Țesutul osos, 2.2.8. Țesutul dentar, 2.2.9. Firul de păr, 2.2.10. Alte potențiale surse, 2.3. Variații cantitative ale ADN-ului, 2.4. Factori și procese ce concură la degradarea probelor biologice, respectiv a acizilor nucleici, 2.4.1. Factori degradatori ante-mortem, 2.4.2. Factori degradatori post-mortem.
Capitolul 3. Markeri genetici – 3.1. Definirea conceptului de marker genetic, 3.2. Clasificarea markerilor, 3.3. Scurtă introducere în metodele și tehnicile de identificare ale markerilor moleculari ADN, utilizate în paleogenetica umană și biocriminalistică, 3.3.1. Izolarea ADN-ului, 3.3.2. Restricția enzimatică, 3.3.3. Analiza spectofotometrică și fluorometrică, 3.3.4. Electroforeza, 3.3.5. Hibridizarea moleculara (Sothern Blotting), 3.3.6. Reacția de polimerizare în lanț (PCR), 3.3.7. Secvențierea, 3.4. Markeri moleculari ADN uzitați în studiile de genotipare umană, 3.4.1. Introducere în studiul microsateliţilor (STR), 3.4.2. Markeri moleculari ADN mitocondriali, 3.4.3. Markeri moleculari ADN nucleari.
Capitolul 4. Aspecte finale ale studiilor de genetică judiciară și paleogenetică umană – 4.1. Autenticitatea rezultatelor, 4.1.1. Surse de contaminare, 4.1.2. Eliminarea contaminării, 4.1.3. Validarea rezultatelor, 4.2. Utilitatea markerilor moleculari în studiile de paleogenetica umană și biocriminalistică, 4.2.1. Arbori filogenetici și ceasurile moleculare, 4.2.2. Diagnostic post-mortem, 4.2.3. Profilul fenotipic, 4.2.4. Identificare de persoane, 4.2.5. Testul de paternitate, 4.3. Considerente etice ale studiilor de genetică judiciară și paleogenetică umană, 4.4. Predicții cu privire la evoluția metodelor de studiu în biocriminalistică și paleogenetică umană.
Capitolul 5. Norme și legi – 5.1. Valoarea probatorie şi atribuirea profilului ADN în Criminalistică, 5.1.1. Atribuirea profilului ADN, 5.1.2 Baze de date ADN, 5.2. Metoda identificării profilului ADN – mijloc de probă, 5.2.1. Probațiunea în procesul penal pe baza profilului ADN, 5.2.2. Metoda identificării profilului ADN – mijloc de probă în procesul civil, 5.3. Reglementari internaționale privind investigația criminalistică pentru identificare pe baza profilului ADN, 5.3.1. Reglementari în legislația SUA privind identificarea biocriminalistică a profilului ADN, 5.3.2. Reglementări în legislația europeana privind identificarea biocriminalistică pe baza profilului ADN.
Bibliografie
Anexe
Duţă-Cornescu G, Stanciu F, Neagoe I, Stoian V. Romanian Biotechnological Letters, 2005;10(1):2011-2018.
Abstract:
Any genetic analysis it’s starts with the genetic material extraction. On the quality and quantity of the extracted DNA or RNA depends the success of any further research. The development of new molecular techniques have made possible for us to analyse any type of biological sample, from an insect embedded in residues, to fossils and to forensic samples.
In this article the authors are presenting a comparative study of the most used DNA extraction methods and there own experimental modifications, using as starting material a wide range of biological samples. The purpose of this study is to create the best DNA extraction method adapted to the particularities of our samples and our laboratory. These methods will be used to obtain a high quality DNA, suitable for our further experiments
Keywords: extraction techniques, DNA, tumour, ancient human bones, blood
