Mă simt acasă printre copaci ~ Tolkien
Diverse

Arbori și pomi fructiferi

Se spune că cel care plantează de a căror umbră nu se va bucura, a înțeles sensul vieții.

Frumos aforism, însă eu chiar intenționez să mă bucur de umbra copacilor mei și poate și de roadele lor așa că i-am plantat, din timp (noiembrie 2018).

Am căutat specii din cele mai variate, care să nu fie pretențioase și care să se descurce singure în cea mai mare parte a timpului, iar lista finală arată după cum urmează:

  • (Juglans Milotai)
  • (Pyrus Monica)
  • (Prunus domestica Stanley)
  • (Malus domestica Golden Delicious)
  • Nectarin (Prunus persica Flavortop)
  • (Cydonia Bereczki)
  • (Prunus avium Germersdorf)
  • (Tilia cordata)

Conform cerințelor urbanistice, arborii mari trebuie plantați la minim doi metri de gardul vecinului (din motive ce țin de umbră, rădăcini care pot strica gardul, etc) ceea ce am și făcut – i-am înșirat pe toți pe lângă singurul gard existent la acea vreme și în funcție și de cum mi-am imaginat poziționată viitoarea casă.

I-am comandat de pe internet de la o firmă specializată. Au venit prin curier, majoritatea cu rădăcinile împachetate în rumeguș umed. Doar doi au venit în ghivece, iar ceilalți au fost înveliți cu folie alimentară de plastic pentru a nu deranja mugurii în timpul transportului. I-am plantat la începutul lui noiembrie înainte de primul îngheț.

Procesul în sine nu a fost lipsit de peripeții. Pământul fiind uscat și tare am fost nevoit să împrumut un târnăcop de la un vecin întrucât cu cazmaua nu mai făceam față, iar apa care m-ar fi ajutat sa înmoi pământul s-a dovedit a fi insuficientă.

I-am plantat la o adâncime de 25-30 cm. Apoi a trecut iarna și undeva prin martie m-am dus bucuros să văd dacă au de gând să înverzească (vezi poze ma jos). După vară și seceta aferentă pot spune că din 8 au supraviețuit 5. Primul care a dat semne că nu o ducea prea bine a fost mărul (primăvara), oarecum ironic ținând cont că pe terenul ăla nu de mult a fost o livadă de meri, apoi cireșul (vara) și în final nectarinul (toamna).

Greșeala de începător pe care am făcut-o a fost aceea că nu i-am curățat mai des de iarba care a crescut în jur, care le-a furat puțina apă și în cazul nectarinului (mai pitic de fel) și lumina.

Anul acesta după ce am mai învățat câte ceva, le-am pus pari pentru a-i îndrepta (unii sunt strâmbi de la altoire) și de asemenea, le-am pus de jur împrejur 1 m pătrat de folie anti-buruieni, care permite păstrarea umezelii la nivelul solului și după cum îi spune și numele nu permite creșterea buruienilor. Parii i-am făcut din ce aveam prin casă (coada de la coasa ruptă, o coadă de mătură etc.). Folia m-a costat 17 lei – o rolă 1 x 10 m și 80g/m și „cuie” de plastic pentru prinderea ei – 4 lei punga de 30 buc, ambele luate de la Praktiker, actualul Brico-Depot.

În toamna aceasta am plantat un biloba în locul mărului. L-am adus acum 2 ani din Bulgaria de la gradina botanică din Balcic cu gândul să-l fac bonsai. Avea doar două-trei frunze. M-am răzgândit văzând că o duce prea bine în ghiveci și nu e deloc pretențios. Singura mea reținere pe care o am e faptul că membrii acestei specii se impart in indivizi femei și masculi, iar cei femei fac niște fructe, care miros urât, după ce cad pe pământ și intră în descompunere.

Al meu nu știu ce este, așa că l-am plantat la ghici. Indiferent de această problemă, oarecum sezonieră, arborele are un colorit aparte toamna iar frunzele au proprietăți fitoterapeutice.

Îmi voi mai încerca norocul și cu alți sau fructiferi, până ce se vor prinde toți. De pildă în toamna aceasta voi mai planta un vișin în locul cireșului și un piersic în locul nectarinului.

Nuc

Păr

Prun

Gutui

Tei

Spune-ți părerea!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: