Am deschis cutia Pandorei?

Text publicat în Revista online SF&F Galaxia 42 – Nr.3/2020

La începutul anului Iranul a atacat cu rachete, bazele americane din Irak, ca răspuns la uciderea generalul iranian Qassem Soleimani, cu o dronă militară, pe aeroportul din Bagdad.
La câteva ore distanță avionul cu zborul 752 aparținând Liniilor Aeriene Ucrainene s-a prăbușit imediat după decolare, iar autoritățile iraniene au insistat mai multe zile la rând, că nu a fost vorba de nimic altceva decât de un accident aviatic nefericit, ca apoi, la presiunea dovezilor aduse de alte țări, să recunoască că o rachetă iraniană doborâse de fapt avionul civil. Vinovatul oficial – un soldat care se aștepta ca Iranul să fie atacat de americani – un nefericit care a fost de serviciu la butoane, și nu armata sau autoritățile iraniene. 176 oameni, cei mai mulți din Iran (82) și Canada (63) au murit nevinovați.

În acest context, să-mi fie iertat scepticismul exagerat când vine vorba despre versiunea oficială a autorităților din anumite țări certate cu democrația, cu privire la anumite evenimente.

La o lună mai târziu a izbucnit epidemia de și autoritățile chineze au emis propriile ipoteze legate de sursa infecției la oameni, dând vina pe liliecii care se pare că ar fi transmis acum 20-70 de ani virusul la alte mamifere și de la acestea așa ar fi ajuns într-o piață din – zona zero a focarului viral. Desigur, autoritățile chineze nu au menționat mai nimic despre primul lor laborator BSL-4 (Biosafety level 4 – cel mai înalt nivel), localizat în Wuhan, la mai puțin de 30 de Km de această piață, care se ocupă cu „agenți patogeni care se pot transmite prin aerosoli cu ușurință, în laborator și pot provoca boli grave sau fatale omului, pentru care nu există vaccinuri sau tratamente disponibile„.

Cei care au avut de a face mai mult sau mai puțin cu comunismul și sunt interesați de ce se întâmplă în regiunea Wuhan, vor face aproape inconștient următoarea corelație: laborator BSL-4 + comunism = corupție și incompetență = virus scăpat de sub control. Apoi văd pe canalele mass-media răspunsul exagerat al autorităților și încercarea aproape disperată de a controla epidemia (ascunderea numărului real de persoane infectate și cel al deceselor, mai multe orașe intrate în carantină, construirea unui spital în 10 zile, etc), de parcă autoritățile astea ar încearcă din răsputeri să repare o mare greșeală.

Ca și contraargument al acestei reacții ar fi epidemia de SARS cu care s-a confruntat China în 2002-2003, provocată tot de coronavirusuri. De fapt, noua epidemie din 2019-2020 tot SARS se numește – Severe Acute Respiratory Syndrome Coronavirus 2 ().

Eu personal, cred în bunele intenții ale autorităților chineze doar până la un anumit punct… Este știut faptul că în China, drepturile omului nu sunt respectate și că se pot realiza lucruri care ar fi ilegale sau lipsite de etică științifică, în alte țări (vezi cei trei copii modificați genetic), fapt care în primă fază mie și altora ne-a alimentat suspiciunea că acest virus ar fi putut fi modificat genetic și apoi ar fi fost scăpat de sub control!…

Ca să fie totul și mai grav, un grup de cercetători indieni au propus spre publicare un articol în care încercau să aducă dovezi cum că ar exista similarități între genomul virusului HIV și cel al noului coronavirus, ceea ce ar sugera o alterare intenționată a celui din urmă în vederea potențării agresivității virale (dacă HIV-ul s-ar răspândi precum virusul gripal, atunci specia umană ar putea ajunge în pragul unei exterminări globale).

Mai mult decât atât, Richard H. Ebright, biolog la Universitatea Rutgers din Statele Unite afirma că secvențierea genomului arată că virusul focarului din China este foarte asemănător cu coronavirusul RaTG13 de la lilieci (Rhinolophus affinis), colectat într-o peșteră din Yunnan, în 2003, de către Institutul de Cercetare a Virusurilor Wuhan și păstrat în laboratorul amintit mai sus, încă din 2013.

Comunitatea științifică a reacționat imediat și a dezmințit ipoteză modificării genetice. Trevor Bedford de la Centrul de Cercetări ale Cancerului Fred Hutchinson din Seattle a subliniat faptul că rezultatele cercetătorilor indieni se bazau pe diferențe care puteau apărea în mod natural și că acestea urmează tiparul evolutiv al virusurilor. Între timp ADN-ul tulpinilor virale a peste 100 de pacienți au fost secvențiate, în diverse regiuni ale globului și confirmă spusele acestuia. În final cercetătorii indieni și-au retras articolul, însă forma lui draft poate fi găsită în continuare pe internet.

Un studiu de specialitate privind originea virusului și similaritatea cu coronavirusul RaTG13 de la lilieci (Rhinolophus affinis) poate fi parcurs aici – The Proximal Origin of SARS-CoV-2. Conform acestuia:

Deși dovezile genomice nu susțin ideea că SARS-CoV-2 este o construcție de laborator, în prezent este imposibil să se demonstreze sau să se infirme celelalte teorii ale originii sale descrise în articol și nu este clar dacă datele viitoare vor ajuta la rezolvarea acestei probleme. Identificarea sursei imediate de la animale și obținerea de secvențe de virus din aceasta ar fi cea mai bună modalitate de a releva originile virusului.

Lăsând la o parte ipotezele alarmiste din categoria teoriei conspirației, se ridică totuși următoarea întrebare, sintetizată foarte bine de un amic de-al meu: „există vreun virus modificat intenționat de om, în vederea creșterii virulenței, contagiozității, care să fie funcțional?

Și pe bună dreptate… Am ajuns deja acolo? Am deschis oare cutia Pandorei?

Teoretic, de câteva decenii, putem altera într-un fel sau altul informația genetică a virusurilor, dar practic există vreo dovadă că cineva a încercat și a și reușit asta în alt scop decât cel terapeutic?

Terapia genică se folosește de virusuri pentru a infecta anumite țesuturi bolnave, în care ADN-ul viral conține gene ce pot fi inserate, prin mijloace specific virale, în genomul gazdei, contracarând astfel efectele genei defecte.
Terapia genică folosind vectori virali este totuși limitată la anumite afecțiuni sau țesuturi, datorită lipsei de control a modului în care virusurile infectează gazda și a efectelor sale secundare.

Dacă ne referim la microorganisme care au fost modificate sau folosite ca arme biologice, avem cazul „antraxului invizibil” realizat de URSS, prin introducerea unei gene străine în genomul de Bacillus anthracis, modificându-i proprietățile imunologice. Antibioticele existente s-au dovedit a fi ineficiente împotriva acestei noi tulpini bacteriene proiectate genetic.

Indiferent de natura agentului patogen, din studiile făcute în Uniunea Sovietică și SUA a reieșit că pentru a folosi un agent patogen ca armă biologică acesta trebuie să îndeplinească anumite cerințe: trebuie să fie produs în cantități mari, trebuie să acționeze rapid, trebuie să fie robust din punct de vedere al mediului și boala trebuie să fie tratabilă sau un vaccin trebuie să fie disponibil pentru a permite protecția propriilor oameni. Aceasta explică de ce numai o minoritate de agenți patogeni naturali sunt potriviți pentru a fi folosiți în scopuri militare.

Însă scopurile și cerințele militare nu sunt neapărat respectate atunci când vine vorba de terorism (mai ales cel sinucigaș), iar accesul liber la informația genomică (existentă pe internet) ridică mari vulnerabilități în acest sens.

De exemplu, în 2002 o echipă de cercetători de la Universitatea din New York a sintetizat chimic, de la zero, un virus artificial polio. Au început cu secvența genetică a virusului, care este disponibilă online, a ordonat secvențe mici de ADN și le-a combinat pentru a reconstrui genomul viral complet. Într-o ultimă etapă, ADN-ul sintetizat a fost adus la viață prin adăugarea unui cocktail chimic care a inițiat producerea unui virus activ, patogen.

Acest proces poate fi transpus și la alte virusuri și necesită cunoștințe avansate de biologie moleculară și genetică. Există indicii că anumite grupări teroriste ar fi încercat să procure fizic virusul Ebola pentru al folosi în atacuri. Nu este decât o chestiune de timp până când rețelele teroriste se vor specializa și în acest tip de arme create in vitro.

Pe de altă parte există anumite indicii care pot sugera expunerea la un agent patogen folosit ca armă biologică, după cum sugerează Treadwell et al.

  • Cauza unică a unei anumite boli rezultate ca urmare a unui agent patogen neobișnuit și lipsa unei explicații epidemiologice.
  • Tulpină neobișnuită, rară, agent patogen conceput genetic.
  • Rate ridicate de morbiditate și mortalitate la pacienții cu aceleași simptome sau simptome similare.
  • Prezentare neobișnuită a bolii.
  • Distribuție geografică sau sezonieră neobișnuită.
  • Boală endemică stabilă, dar cu o creștere inexplicabilă a relevanței.
  • Transmitere prin mijloace rare (aerosoli, alimente, apă).
  • Nici o boală prezentă la persoanele care nu au fost / nu sunt expuse la „sisteme comune de ventilație (au sisteme separate de ventilație închisă) atunci când se observă boala la persoanele aflate în imediata apropiere care au un sistem de ventilație comun.”
  • Boli diferite și inexplicabile coexistă la același pacient fără nicio altă explicație.
  • Boală rară care afectează o populație mare și disparată (boală respiratorie poate sugera faptul că agentul patogen a fost inhalat).
  • Boala este neobișnuită pentru o anumită populație sau grup de vârstă în care este prezentă.
  • Tendințe neobișnuite de deces și / sau boală în populațiile de animale, anterioare sau care însoțesc boala la om.
  • Mulți infectați ajung la tratament în același timp.
  • Similaritate genetică a agenților patogeni la persoanele afectate.
  • Grupuri de focare simultane în zone izolate, interne sau externe.
  • O abundență de cazuri de boli inexplicabile și decese.

Așadar, teoretic există tehnologie și se poate interveni asupra genomului unor virusuri pentru a le face mai agresive. Ele pot fi folosite ca arma biologică fără a fi alterate. Există dovezi ca unele bacterii patogene au fost modificate genetic pentru a fi folosite ca arme biologice, însă nu se știe prea multe despre virusuri modificate genetic. Personal cred că nu există deocamdată interes pentru asta pentru că modul de acțiune și efectele unor asemenea virusuri sunt greu de controlat.

În concluzie…

Ar fi putut ca laboratorul din Wuhan să fii studiat coronavirusurile pentru a preveni alte epidemii SARS? Da. Au depus chiar și un brevet de invenție pentru un medicament care ar fi eficient împotriva SARS, în ianuarie 2020.

Ar fi putut laboratorul din Wuhan să fii studiat coronavirusurile și să le fi alterat pentru a le folosi ca arme biologice. Teoretic da, laboratorul are această capacitate. Practic nu prea, căci asta ar însemna că au făcut o treabă de mântuială – noul coronavirus are rată mare de contagiozitate, dar rată mică de mortalitate (un tablou comparativ cu alte epidemii poate fi studiat pe National Geographic, unde se poate observa că acest virus este relativ inofensiv față de alte virusuri).

Studiind contextul poate fi atribuită o relație de cauzalitate între existența laboratorul și izbucnirea epidemiei? Nu. Laboratorul a început să fie construit imediat după prima epidemie de SARS și a fost dat în folosință în 2015. Existența sa este justificată, faptul că se afla exact în regiunea în care a izbucnit epidemia poate fi tratată, cel puțin în momentul de față, drept o simplă coincidență.

Problema cu virusurile modificate genetic și folosite ca arme biologice este aceea că „virusurile nu țin cont de granițe”.

La data scrierii acestui articol la nivel mondial erau 83.389 cazuri confirmate 2.858 decese și 36.571 cazuri de recuperare. În România a fost confirmat primul caz – un tânăr în județul Gorj, care a intrat în contact cu pacientul zero – un cetățean italian diagnosticat cu coronavirus după ce a călătorit în România.

Referințe: