Alegerea pomilor fructiferi

De unde cumpărăm pomii?

De oriunde, dacă știi să faci diferența dintre un băț și un pom sănătos: e intrat în vegetație (i-a căzut frunzele), nu are vârfurile sau mugurii uscați, nu e rupt/rănit, nu are tumori pe rădăcini, punctul de altoire bine călușat ș.a.m.d. Altfel, cel mai bine îl achiziționezi direct de la o pepinieră din zona în care locuiești din motive de aclimatizare, transport, material săditori certificat etc. De-a lungul timpului eu am cumpărat pomi/copaci de la GardenExpert, Yurta, Agrodenmar, DreamGardens și Pepinierele Roman.

 

Cum e cu transportul?

De preferat să îl ridici personal de la pepinieră sau de la magazin. Unii vânzători serioși fac poze pomului înainte și ți-l trimit prin curier doar după ce ți-ai dat acordul (valabil pentru pomii/copacii mai scumpi). Alții aleg pomii în locul tău – unii o fac cu simț de răspundere, alții nu prea au din ce să aleagă și atunci când vine coletul e ca și cum ai deschide un ou Kinder cu surprize.

 

La ce ar trebui să fim atenți când alegem un anumit soi de pom?

  • vigoarea (înălțimea la maturitate) – este dată de obicei de portaltoi și este importantă atât din punct de vedere estetic cât mai ales practic când vine vorba de tăierile anuale, de stropire sau de culegerea fructelor. Pe lângă casă merg pomi cu vigoare mare sau medie, însă în livezi sunt preferați mai de grabă cei de vigoare mică.
  • fertilitatea – din acest punct de vedere soiurile de pomi se împart in: autofertile, autosterile, interfertile, intersterile și partenocarpice (despre ce înseamnă fiecare găsiți aici). Eu am ales aproape întotdeauna soiuri autofertile. Până să învăț despre fertilitate am ales și un soi de păr autosteril (Monica), motiv pentru care am mai cumpărat un soi de păr (Argessis), care este un bun polenizator pentru primul.
  • portaltoiul – oferă o serie de caracteristici importante în dezvoltarea ulterioară a unui pom, precum vigoarea, rezistența la ger și la secetă, rezistență la boli, etc. Cei mai cunoscuți portaltoi sunt: Mahalebul (vișinul turcesc), Mirobolanul, M9, M 26, MM 106, Gisela 5, Gisela 6, Saint Julien, Gutui A, Gutui BA 29, Păr Franc, Măr Franc, CAB 6 P, GF 677, Mirared și OHF 19-89 (mai multe despre caracteristicile fiecăruia găsiți aici).
  • productivitatea – plantăm pomi pentru fructele lor, motiv pentru care ne dorim pomi cu productivitate mare sau medie. Dar atenție sunt unii pomi cu o productivitate atât de mare încât ramurile lor trebuie sprijinite cu araci sau trebuie recurs la rărirea fructelor înainte de coacere.
  • locul plantării – la 2 m de gardul vecinului, la peste 2 m de casă, la 4 m de un alt pom, la soare sau semi-umbră în funcție de specie.
  • perioada de coacere a fructelor – poți lasă acest lucru în seama întâmplării, poți să rupi gura târgului cu niște soiuri timpurii (am scris mai multe pe acest subiect aici) sau poți să plantezi diverse soiuri, în așa fel încât să ai mereu fructe pe masă.

 

Are vreo semnificație culoarea etichetei?

Dacă te vei uita atent pe piață, pomii comercializați au etichete de diverse culori, pe care sunt inscripționate numele soiului, producătorul și alte câteva detalii. Pornind de la un ordin al Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor (Ordin nr. 382 din 26 august 2002), doar patru culori au o semnificație :

  • Etichetă albă: materialul este categoria „prebază”.
  • Etichetă roșie: materialul este categoria „bază”.
  • Eticheta galbenă: materialul săditor este „certificat alte înmulțiri CAC”, ceea ce înseamnă că producătorul nu poate justifica proveniența și autenticitatea portaltoilor, altoilor sau starea fitosanitară a pomilor, altoilor și portaltoilor în totalitate sau numai la o verigă tehnologică.
  • Eticheta albastră: materialul săditor este „certificat”, ceea ce înseamnă că pepiniera a fost inspectată sub aspect fitosanitar cât și din punct de vedere la purității soiului și portaltoiului, se poate justifica proveniența și autenticitatea altoilor, portaltoilor, respectiv a pomilor.

Pomii cu etichetă albastră sau galbenă sunt cei care sunt comercializați în pepiniere și magazine. Pomii cu etichete roșii și albe sunt categorii de înaltă puritate biologică și o stare fitosanitară foarte bună. Din aceste categorii ar trebui să se înființeze școlile de pomi, plantațiile de ramuri altoi, marcotierele, plantațiile semincere (plantațiile pentru obținerea semințelor și sâmburilor) și plantațiile mamă pentru prelevarea butașilor. Cu alte cuvinte, orice altă culoare în afară de cea albastră sau galbenă nu ar trebui să aibă vreo semnificație pentru publicul larg.

 

Pentru începători plantarea pomilor reprezintă un proces îndelungat de încercare și eroare, motiv pentru care e bine să nu ai așteptări exagerate, pentru că n-o să ți se prindă toți pomii din prima. Unii nu vor trece de înghețurile din iarnă (dacă sunt plantați toamna), alții nu vor supraviețuii ploilor abundente de primăvară sau secetei din vară, iar alții se vor usca după ce păreau că au dus-o bine în primul an de la plantare. Motivele sunt multe și vor fi menționate alături de alte detalii despre această aventură în articolele viitoare despre pomi fructiferi.

 

* Aceste rânduri reprezintă notițe personale despre experiența pe care am acumulat-o de când m-am apucat să plantez pomi. Dacă ii sunt de folos cuiva cu atât mai bine, dacă nu, asta e… Nu am pretenția de a fi vreun specialist.

Lasă un comentariu